Treceți la conținutul principal

Jurnal de calatorie- Ziua 3(30.07.09): Spiritualitate

Cat de greu m-am trezit azi. Nu puteam sa deschid ochii cu toate ca eram constient ca e tarziu si ca trebuie sa scriu pentrue ca nu o facusem cu o seara inainte...
Am vizitat biserica saseasca fortificata de aici, de unde stam, din Soars. Am inteleg de la batrunul sas ce ingrijeste biserica ca numele satului vine dintr-un cuvant german ce inseamna noroi,
Apoi am pornit spre Sinca Veche, spre templul ursitelor. De templu stiam de la Ioana ce a fost acum un an acolo si a fost incantata de ceea ce a vazut. Ceea ce am vazut in schimb acolo ar merita un articol intreg, nu cateva randuri, in acest jurnal si poate ca o sa ma intorc candva si o sa sciru un articol despre templu. Am ales drumul mai lung ce ajungea mai intai la mica manastire de maici iar de acolo am coborat spre templu. Marea nesansa a fost ca era full si as fii vrut sa fiu acolo singur sa ma incarc de energie dar cu atiatia turisti, batrani otevisti, cautatori de senzational si yoghisti si muncitorii ce lucreaza la marele proiect, nu sm reusit sa imi gasesc almul si sa ma incarc asa cum as fii vrut. Enrgiile le-am primit oricum, mai ales in altar, unde m-am simtit renascut.
Pestera afost la inceput un altar dacic ca sa ajunga apoi o biserica rupestra, redescoperita de curand, intra acum intr-un mare proiect de reabilitare ce prevede construierea unei intrari de lemn si a unui amfiteatru in fata pentru ascultarea slujbei. Biserica are doua altare, ele fiind unite printr-o fereastra in formade ochi, in tempul al doilea se afla Steaua lui David, ce are inauntul ei insemnele Yng si Yang. Spirala ce porneste de sus si lumineaza locul, are o a doua deschidere in fata altarului si la ora pranzului, la 12, patrunde lumina si lumineaza fix mijlocul bisericii. Ar fii multe de spus despre ceea ce e acolo dar parca nu e locul aici.
Manastirea Bucium a fost reconstruita peste o veche manastire. Mama ar fii vrut sa vada izvorul tamaduitor dar era undeva in padure si dejam ersem pe un drum prost pana acolo si drumul spre izvor arata si mai rau. Asa ca am plecat destul de repede de acolo.
GPS-ul ne-a jucat feste si ne-a dublat drumul spre Viscri. Tot de la Ioana stiam de localitate si vroiam s-o vedem mai ales ca printul Charles o tot vizitreaza.
Un sat sasesc plin de tigani, murdar, caruia i s-a urat ca cap ca e celebru datorita bagarii in seama excesive, cu un club al femeilor ce fac sosete si un "Caffe &Artizant" cu produse la supraprete, la supra pret si lipsa de bun simt. In shimb biserica fortificata, a treia ca vechime din Transilvania este superba, ingrijita de o sasoaica extraoridara desteapta si plina de bun simt, un loc unde m-am simti din nou incarcat de energii pozitive uitand de mizeria de dincolo de zidurile bisericii.
Azi e ultima noapte cand stau aici, o sa im ifie dor de Anca, propietara casei, de este plina de enrergie si de bunatate, de aceea am facut acum poze cu ea si poate candva poate ma voi intoarce aici.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...