Treceți la conținutul principal

Duna

Cand eram mic ma invatase Machy un fel de numarat pe o asa zisa limba straina, pasareasca parca. Numaratul pana la zece era cam asa: una, duna, trina, pana, cinga, linga, oja, poja, alba, scârt. Deci titlul articolului se traduce doi.
Poate ca va dati seama de ce doi; pentru ca azi fac doi ani de cand scriu pe blog. Inca imi aduc aminte acea seara la gelaterie cand am aflat ca Raluca are blog. Iar eu imi doream atat de mult sa am un blog si asta a fost impulsul. "Pe vremea aia" plecau mai tarziu in Bucruresti la facultate, anul asta s-au grabit.
In doi ani s-au intamplat multe; concluziile despre primul an le-am tras la aniversarea unui an. Acum poate ca ar trebuii sa vorbesc despre anul asta, despre ce s-a intamplat cu blogul in al doilea an.
Anul blogian daca imi permiteti sa inventez acest cuvant, se masoara relativ la fel cu anul scolar si are influente mari si cu anul calenderistic, atunci cand imi propun sa fac ceva pentru urmatorul an si de obicei in iese. Si pentru ca imi iese, anul asta a fost un an in care s-au schimbat multe. Poate si de aceea am scris mai putin pe blog, de aceea am avut articole mai usoare, decat cele de substanta, m-am framantat mai putin. Poate ca ma apropii de gasirea eului pierdut.
M-am schimbat mult, si atunci cand incepusem blogul imi era teama de ceea ce sunt. Imi era teama ca ma schimbasem brusc si nu in timp cum o facusem pana acum, ca eram alt om, poate mai superficial decat cel de pana atunci. Iasiul, facultatea m-au schimbat. Am vrut sa fiu iubit, apreciat, popular, sa nu mai fiu un lup singuratic, sa nu mai contemplez in singuratte in castelul meu de fildes. Sa calc si eu pe pamant, sa cobor pe langa muritorii de rand si am ramas aici. Am devenit uman, mi-am pierdut sclipirea, m-am plafonat. Asta spusa in cuvinte mari, in cuvintele mele de acum as pune ca am am incput sa seman cu Capatos. Om serios, ziarist de anchete, a incercat si presa mondena si a ajuns sa fie un fel de Diaconescu, cu scandaluri mondene seara de seara, cu un spectacol al ciudatilor mediocrii. Dar el e inca un om destept caruia ii place prea mult cancancul. Asa si eu.
Am inceput sa accept cine sunt, unde am ajuns, am ales sa nu imi mai pese de ceilalti atat de mult si sa imi pese mai mult de mine. Personajul principal, egocentrul, sunt eu si nu prietenii. A inceput sa imi pese mai mult de mine si asta e un lucru bun.
Pe de alta parte, anul asta a fost anul Facebook, un cont aici, un pet de care am grija in fiecare zi, o ferma pe care o am de cateva saptamani si multe quizuri.

Cat va mai merge blogul? Atat timp cat voi simtii nevoia sa scriu ceea de simt, sa ma exprim. Se intampla mai rar, in ultima vreme, am inceput sa fac alte lucruri ca sa trec peste anumite stari, sa nu ma mai exteriorizez. Insa atat timp cat voi simtii nevoia sa scriu aici, fie sa postez o melodie, o chestie amuzanta, sa impartasesc o bucurie, sa fac morala sau sa inpun ceva, sa recomand sau sa laud ori sa critic, voi scrie aici, pentru mine si pentru voi, ca altfel as putea scrie intr-un jurnal.

Vreau sa-i transmit "La Multi Ani!" si nepotului meu, Mircea, care azi face 12 ani. E mai maire cu 10 ani decat blogul meu :P.
Pe curand...

Comentarii

  1. La multi ani! Si iti doresc sa fii cat mai mult TU de acum incolo...pentru ca ai tendinte mari sa fii superficial...sper sa iti dai seama ca ceea ce esti TU conteaza pentru noi mediocritatea din jurul tau si nu ceea ce faci. sper ca ai inteles ce am vrut sa zic. si ar fi mai multe de zis..da poate la o cafea :p

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne vedem la o cafea sa vorbim, atunci

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu cad eram mica cred ca am invatat de la sora mea cu aproximatie aceiasi numaratoare.....Una, Duna, Trina, Pana, Cinga, Linga, Ogi, Pogi, Cârna, Cioc.... interesant nu? Multe salutari si toate cele bune din U.S.A.!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Posibil ca a fost un joc al copilăriei de alta data.
      Toate cele bune :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...