S-a terminat...
Azi e ultima zi de vacanta. Abia ce m-am trezit si acum plec spre Iasi. Au fost atatea zile in care mi-am dorit sa vina ziua asta, insa ultimile doua zile m-au facut sa imi doresc sa inghet timpul si sa mai stau.
Au fost cateva zile frumoase de toamna, zile calduroase, in care m-am plimbat prin padure, ascultand antura si mirosind toamna. Frunzele au inceput usor, usor sa ingalbeneasca, iar cateva au cazut deja. Se simte i aer mirosul tomanei, de frunze uscate si de umezeala, de ciuperci si de conuri de brad.
O sa imi fie dor de cafele baute pe uscat in fiecare dimineata si de cele luate la pachet cand nu aveam timp; de serile la film cu prietenii; de prietenii vechi si buni pe care o sa-i vad timp de un an destul de rar, sau poate ca nu o sa mai apuc de acum sa petrec atata timp; de sucurile sorbite din pai pe terase; drumul Luncani- Bacau si invers; de mall, in care mi-am petrecut atata timp vara asta fara sa-mi propun, la filme, la cafele, la spalatorie, sa-mi iau haine, etc; de strazile pe care am mers de fiecare data; de mirosul apartamentului din Bacau; de patul meu din camera mea de la Luncani, in care dorm cel mai bine; de florile pe care trebuia sa le u zi de zi; de momentele petrecute cu bunicii, cu toate ca ma enervau uneori; de jocurile de rummy; de jocurile de carti; de Simona si de biblioteca ei; de sentimentele pe care le-am trait; de concerte; de nebuniile din Bacau; de Bacau, asa cum e el: fitzos si scump- ca mine; de nuntile pe care nu le inghit dar la care am mers cu placere; de berile Corona baute seara pe terasa la Luncani si de tot ce am mai facut vara asta...
Ce ma asteapta? Ma asteapta un an plin si greu insa un an in care vreau sa profit de fiecare clipa, asa cum am invatat sa fac vara asta.
Pe curand...
Au fost cateva zile frumoase de toamna, zile calduroase, in care m-am plimbat prin padure, ascultand antura si mirosind toamna. Frunzele au inceput usor, usor sa ingalbeneasca, iar cateva au cazut deja. Se simte i aer mirosul tomanei, de frunze uscate si de umezeala, de ciuperci si de conuri de brad.
O sa imi fie dor de cafele baute pe uscat in fiecare dimineata si de cele luate la pachet cand nu aveam timp; de serile la film cu prietenii; de prietenii vechi si buni pe care o sa-i vad timp de un an destul de rar, sau poate ca nu o sa mai apuc de acum sa petrec atata timp; de sucurile sorbite din pai pe terase; drumul Luncani- Bacau si invers; de mall, in care mi-am petrecut atata timp vara asta fara sa-mi propun, la filme, la cafele, la spalatorie, sa-mi iau haine, etc; de strazile pe care am mers de fiecare data; de mirosul apartamentului din Bacau; de patul meu din camera mea de la Luncani, in care dorm cel mai bine; de florile pe care trebuia sa le u zi de zi; de momentele petrecute cu bunicii, cu toate ca ma enervau uneori; de jocurile de rummy; de jocurile de carti; de Simona si de biblioteca ei; de sentimentele pe care le-am trait; de concerte; de nebuniile din Bacau; de Bacau, asa cum e el: fitzos si scump- ca mine; de nuntile pe care nu le inghit dar la care am mers cu placere; de berile Corona baute seara pe terasa la Luncani si de tot ce am mai facut vara asta...
Ce ma asteapta? Ma asteapta un an plin si greu insa un an in care vreau sa profit de fiecare clipa, asa cum am invatat sa fac vara asta.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu