Treceți la conținutul principal

Rockeri deveniti manelisti vs manelisti deveniti rockeri


Exista o generatie interesanta, a tinerilor din Romania, aceia a celor ce aveam vreo 10 ani la revolutie, cei ce in '95 erau adolescenti, ce cresteau odata cu libertatea, ce se formau intr-o tara care dadea de gustul liberatii, neintelegand-o, visand la o viata fara frontiere, fara limite.
Tin minte ca imediat dupa revolutie, cand vara-mea era in liceu sau poate intr-a 8a, si eu la gadinita, lucra la radio, facand un program pentru tineri. Eram innebunit de o melodie de la Queen. Toata ziua cantam "Viorele, Viorele", abia aparuse MTV-ul la noi, se bagase cablul. Tinerii din zilele alea erau majoritatea rockeri. O parte din ei erau pe metal, hard-rock, "moseau" in rockoteci, purtau haine negre, ghete vara si cat se poarte de multa piele. Era un mod de a intelege libertatea, cu mult inainte de Generatia Pro. Isa la fel ca si Generatia PRO, si acesti un pic mai mari visatori au crescut si odata cu asta visele lor s-au spulberat, dand cu capul de crunta realitate. Uitam sa visam si cotidianul ne mananca, ca o carie, tot ce aveam candva, devenind superficial, roboti sociali. Toata societatea s-a superficializat si astfel rockerii de ieri au ajuns acum sa se distreze rar, la petreceri private, printe noi cunostinte, la petreceri cu manele. Cum de au ajuns aici, cum de au uitat de aspiratiile lor, doar tranzitia si viata de rahad de aici este vinovata. Ei poate ca au o scuza.
Tin mintel ca la Balul Catarama dintr-a 12-a a plouat ca la nebuni. Ma uitasem pe geam, vazusem in statie vreo 5 taxiuri, am coborat si nu mai era nici unul. Eram fleasca. Am urcat, am sunat la taxi si nu raspundea nici o firma asa ca m-am schimbat si am coborat din nou. Parca se linistise. NU mai ploua atat de tare. Am pornit spre centru cu o umbrela in mana si plin de sperate a unei petreceri frumoase. In fata mea erau 3 pustani de-a 9-a ce si comentau fostii colegi de generala. Una din ele isi amintea cum asculatau manele impreuna intr-a 7a, acum fiind imbracata in rockerita. Observasem ca mai toti soarecii de a 9a erau rockeri, era la moda. Toti manelistii de la scolile de cartier ajungeau sa se metamorfozeze in rockeristi suparati, gasindu-si acum adevarata identitate. De atunci pana acum au mai trecut vreo 3 ani si mai putin de jumate si liceeni au luat-o si mai pe nisa renuntand la rock, devenint emonei. Toti mai multi sunt emo, atat timp cat se poarta pentru ca in fiecare familie exista probleme, parintii uita de tine, incearca sa scape cat mai usor si cand ai un copil la adolescenta e destul de greu si cand nu ai probleme la serviciu, cand nu duci grija ratelor si a zileleor de maine. Sua mai exista acei emo, copii de parveniti ce nu au ale drumul manelelor si sufera ca parintii lor plini de bani uita de ei,avand grija doar de averea proaspat agonisita ca de propriul lor copil; sau de copii a caror parinti au divortat, atat timp vor exista copii ce se simt singuri. Si daca exista si acest curent social ce se exprima prin muzica si imbracaminte, ce pare ai acoperii perfect, atunci avem iarasi o problema.
Daca ne uitam la Animal X care au debutat ca niste dansatori de breack-dance ce se mai chinuiau sa cante un pic cat saq se invarta in cap, pentru ca era la moda, atunci (in acest context au aparut si Simpul, dar ei intr-un fel si-au pastrat linia, indepartandu-se treptat spre ceea ce fac azi), astazi au devenit inste idoli pentru emoneii transformati peste noapte din manelisti ca printii din broaste.
Ei au vreo scuza? Adolescenta e atat de grea incat sa te redefinesti atat de categoric? POate ca eu inca nu am trecut peste asta pentru ca si azi caut bucati din puzzle ca sa ma incheg intr-un EU, poate ca asta ar fi trebuit sa o fac in adolescenta, cand insa eram ocupat cu descoperirea celorlalti si nu a mea. NU pot sa zic ca adolescenta mea a fost mai buna pentru ca am avut si eu momentele mele extremiste si ma gandesc ca daca as fi fost azi adolescent sigur as fi fost un emoadevarat, ce a ajuns acolo de la Queen si apoi Linkin Parck. Asa drumul meu s-a netezit si am ajuns la Maroon 5 pentru ca incet incet, ma tot lovesc de realitate si renunt la vise, pentru viata, ca toate generatiile dinaintea mea.
Insa cat timp mai am sa visez o sa o fac frumos...
Pe curand....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...