Treceți la conținutul principal

Massaro suck, CFR suck

Astazi am placat acasa. Am urmat sfatul lui Boc (nu mai pica si asta odata ca la Gheorghe la emisiune?) si am zis sa fac economie, sa nu merg cu masina. Initial am vrut sa iau trenul. Dar inafara de un accelerat la ora 6 dimineata si un rapid la ora 23, mai toata ziua doar personale care fac trei ore jumate. Solutia de rezerva a fost maxi-taxi si anume Massaro. Am sunat la ei si am facut o rezervare pentru doua persoane (eu si sora-mea) pentru ora 16.20. Mi s-a spus la telefon sa ajung acolo cu 20 de minute mai devreme, adica la ora 4. Din niste motive nesemnificative am plecam mai tarziu din camin si am ajuns in fata la casa de bilete la 4 fix. Era o persoana in fata mea. a terminat cu ea, m-am indrepta spre ghiseu si i-am spus domnisoarei ca am o rezervare pentru 4 si 20, doua persoane cu numele Horea. Domnisoara se uita la cea, dupa care la mine si imi spune (de acum o sa scriu cu liniute de dialog ca sa fie mai veridic).
-La ce ora v-am zis eu sa fiti aici? Nu acum...
- La ora 4.
- Si e ora 4 si 2 minute. Nu mai am locuri.
- POftim? Domamna la 4 eram inauntru, era o persoana inaintea mea. Cui i-ati dat locurile? Nu cred ca domnului dinainte. Ca dumnealui a luat un loc, nu doua. Unde e al doilea loc?
- Da ce? Eu incep la ora 4 sa strig pe aici cine mai are rezervare ca sa nu dau locurile? Trebuia sa fiti aici la timp!(de acum urla la mine cu nesimitie)
- Poftim? Care timp domana? Daca eram aici la 4, da' era cineva inaintea mea? Ce loc? Si nu inteleg de ce tipati la mine?
- Da' dumneavoastra de ce tipati?
- Ca tipati si dumneavoastra si nu vreau sa fiu luat de fraier de catre o taxatoare!
- Eu nu tip! Vorbesc mai tare! Trebuia sa fiti aici si cu asta basta, la timp!
- Una e sa vorbesti mai tare si alta sa tipi! Si nu sunt surd! Si sunteti si nesimitita!
- A???
- Da, sunteti nesimtita. Locurile le-ati dat mai devreme. Nu le luase domnul dinainte pe amandoua, si inaintea lui, persoana ce a fost, era inainte de ora 4. Ca eu am intrat la 4 si era doar dumnealui.
O doamna de langa, de la alta firma intreaba ce se intampla. Nesimtia ii spune ca eu fac scandal pe degeaba. Ma uit la amandoua si ii zic curioasei ca domnisoara a dat locurile mele inainte de ora 4 si ca asta e nesimitire. Ma introc spre ea si ii zic:
- La ce ora e urmatoarea cursa?
- La 5, da e plin, doar daca intarzie cineva ca dumneavoastra sau nu se prezinta.
- Multumesc mult, la revedere. Sa va fie rusine!
Am iesit afara plin de nervi, mi-am luat geanta si am plecat spre gara. Si tocmai imi spusese Ilinca (sora mea) ca ea patise odata sa intazie 5 minute si nu a mai avut loc. Da una e 5 minute si alta 2. La gata personalul pleca la 16.59. Era 4 si 10 maxim si un sfert. Am ajuns la peron. 5 vagoane. Toate pline ochi. N-am asezat pana la urma in unul in care era mai putina lume pe culoarul pe unde se intra. Am asteptat pana sa plece, cand s-a aglomerat si mai tare ca abia mai respiram (sunt si usor claustrofob). Am stat asa printre navetisiti si blatisiti pana la Targu Frumos, cand brusc toti muncitorii de pe santierele din iasi au plecat. Am gasit doua locuri undeva langa wc. Usa de la wc nu se inchidea si nici usa ce dadea spre holul unde era wc-ul. Se simtea un miros usor de toaleta publica, pe jos erau numai coji de seminte si peturi goale de bere, dar stateam undeva. La Pascani se schimba locomotiva si am iesit afara pentru a mai scapa de miros. Cand ne-am intors, langa noi se asejasera doua tiganci si putea de nu mai puteai sta acolo. Noroc ca ochisem doua locuri la clasa I. Si astfel, ultima ora jumatate a fost cea mai comoda perioada petrecuta in tren. Cu laptopul pe masuta, ne-am uitat la Criminal Minds si Nikita si am uitat si de mancarimea psihologica provocata de puricii imaginari. Acum iarasi parca ma ia.
Astfel de la ocheltuiala de benzina, am scapat de o cheltuiala de 25 de lei cat era biletul la Massaro si am platit 8,25 lei pentru un drum de trei ore jumatate, impartit in 3 etape de confort.
Si cum sa nu te iei de cei de la Massaro? Cand stiu ca au exclusivitate si isi permit sa se comporte cum vor cu cei ce vor sa mearga cu ei. Daca trenuri nu mai sunt... Si cum sa nu o injuri pe Boagiu care a scos sute de trenuri pentru a revitaliza CFR-ul si a lasat personalele plinde de blatisti care si asa nu aduc bani statului...
Si asa ne invartim intr-un cerc vicios...
Pe curand...

Comentarii

  1. Eu cand am mers cu massaro mi-am cumparat biletul cu 2 zile inainte (deci nu aveau cum sa-mi zica ca nu am loc) fiindca la fel o patisem inainte, nesimtitii mi-au spus sa vin cu 15 minute inainte si cand m-am prezentat, fiindca dadusera locurile, mi-au spus ca trebuia sa fiu acolo cu 20 minute inainte. Nesimtiti.
    P.S. De ce nu-ti pui comentariile imediat sub postare, e mult mai comod asa pentru cititor, sa se mai uite pe text eventual. In plus ar fi fain sa ai optiunea NUME/LINK la comentarii.

    RăspundețiȘtergere
  2. am setat sa accept eu comentsriile pentru ca am o "fana" ce isi manifesta frustarile sexuale pe blogul meu. Asa ca pana nu imi verific mailul sa vad daca am comentarii, nu apar pe blog

    RăspundețiȘtergere
  3. am dat stergere, din greseala, la commentul tau :D. Am rezolvat nr 2. Pentru nr 1 nu gasesc setarea

    RăspundețiȘtergere
  4. Cel putin tu poti sa tipi la ele. Eu de obicei plec si le las in legea lor, mi-e sila sa ma cert. Nu stiu daca procedez corect, probabil ar fi mai "relaxant" sa le spun si eu vreo doua, intru defulare. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...