Bucuresti, februarie 2011

E deja un obicei, ca in vacanta dintre semestre sa merg cateva zile la Bucuresti. E un mod in care imi vad prietenii si totodata ma recreez.
Logic ca am facut si anul asta acelasi lucru, cu toate ca joi noapte am avut febra mare si nu stiam daca o sa fiu in stare vineri sa ma ridic din pat. Dar nu avea rost sa imi stric planurile pentru o raceala. Ce-i drept din cauza ca ma simteam obosit si nu suportam mai de loc fumul am renuntat la foarte multe lucruri, ca de exemplu sa o vad pe Dana, o prietena buna din copilarie, pe care o vad in fiecare an in perioada asta.
Vineri seara am mers la teatru la Nottara, dupa care ne-am adunat la Vanessa, cu votka, suc si rontzaieli sa jucam carti. Sincer nu imi mai aduc aminte cine a castigat, eram obosit si ametit.
Sambata a fost ziua cea mai importanta, zi in care aveam ca de obicei prea multe planificate. Ne-am trezit greu si tarziu si am vrut sa mergem la patinat in Cismigiu. Inainte sa plecam Vanesa isi citise horoscopul si ii spunea ca nici un plan nu o sa-i iasa si din pacate cam asa a fost. In Cismigiu era cald si placut, insa din cauza asta gheata de pe patinuar era umeda si moale si de aceea nu am putut patina. In schimb ne-am plimbat, am facut poze si ne-am filmat in timp ce ne maimutaream. Eu si Ilinca ne-am facut si portrete la 15 lei, portrete relativ reusite (al meu e poza de profil pe facebook). Vara-mea, Roxana lucreaza de o luna in Bucuresti si ne astepta la ea cu masa de pranz. Insa sta in celalalt capat de oras, fata de Vanesa si ne-a luat mai mult timp decat ne-am asteptat sa ajungem pana la ea. Eram oricum in urma cu multe... Am stabilit sa mergem spre seara in AfiPalas Cotronceni la film, la IMAX, la "Viespea Verde". Am facut-o si pe asta. Imi doream de ceva timp sa vad un film la IMAX, dar nu atat de mult cat mi-am dorit sa vad un film 3D. Exista curiozitatea de ce poate sa fie mai mult. Ecranul e imens si convex. Nu poti sa il vezi pe tot, incepe undeva sub tine, si e pana sus de tot. Tu esti oarecum in mijlocu lui. Din orce pozitie stai, vezi ca si cum ai fi in centru. E senzatia cea mai tare asta. Insa nu vezi niciodata tot ecranul. E ca si cum ai fi in realitate si filmul se desfasoara in fata ta, insa mai mult decat raza ta vizuala. Iar asta e frustant. Daca te uiti in mijloc, nu vezi ce se intampla pe laterale si tot asa. Oricum intr-un film actiunea e in mijloc, dar la un moment dat, se impartise ecranul in multe patrate pentru a arata cum se imprastie o veste. Si nu fasceam fata sa vad ce se intampla in fiecare cadru. Erau prea multe... Oricum e o experienta ce merita traita. IN weekend biletul e 26 de lei. A urmat un suc intr-una din cafenelele din mall si am fugit spre ultimul metrou. Ideea era sa mergem in Curtea Berarilor, insa cand sunasem sa rezervam ni s-a spus ca e full iar pana sa ajungem noi acolo, Andreea mai fusese odata si vazuse ca e full. Insa nu am diperat si am mai incercat odata. Ne-am plimbat prin bar, cat e el de mare si nu am gasit nici o masa. Cand plecam, am vazut ca la o masa se achita si am asteptat sa se elibereze. Au fost niste ore minunate. Muzica buna si bere multa, tequla si prieteni. Apoi ametiti am inceput sa mergem din pub in pub pe tot Lipscaniul, sa gasim si noi undeva o masa si sa dansam. Am gasit, dupa cateva incercari nereusite (Kulture Club, fostul Twice, unde era coada afara ca sa intrii inauntu si era plin de voma peste tot si Trinity College Pub, unde Votka cu Cola era 16 lei paharul) ne-am gasit o masa in Shelter, unde am dansat pana la 4.
Duminica, m-am trezit cu greu si tot cu greu am pornit spre gara. Dupa 5 ore de mers, am ajuns seara acasa. Unde, de atunci, inca incerc sa ma odihnesc si nu reusec. Poate maine....
Pe curand...

Comentarii

Postări populare