Chioscurile de ziare
Cand am ajuns prima data in Tudor am ramas uimit ca in statia de autobuz/tramvai sunt vreo 5 chioscuri de ziare.
Acum 13 saptamani am inceput sa imi iau colectia de dictionare universale ilustrate. Daca uitam sa il iau lunea, il gaseam si martea iar daca uitam toata saptamana, il gaseam odata cu celalalt. In vacanta de iarna am gasit dictionarul in Bacau. Era normal sa il gasesc, credeam, iar apoi am ajuns in vacanta, acum doua saptamani, si a trebuit sa imi caut iarasi dictionarul acasa.
A fost o zi ingrozitoare. Era ora 12 cand m-am apucat sa il caut iar dupa o ora si 23 de chioscuri de ziare nu gasisem nici macar ziarul fara dictionar. Nici macar la Inmedio si nici in mall. Am sunat-o pe Ilinca si mi l-a luat spre seara din Iasi.
Astazi la 9 dimineata eram in statia de autobuz, in Bacau (am mers pentru prima data intr-o cursa serioasa cu autobuzul in Bacau) si m-am gandit sa imi iau dictionarul. Am intrebat-o pe doamna de la chiosc si mi-a zis ca am noroc ca a primit cu unul in plus, ca toate erau rezervate.
Si mi-am adus aminte de vremea cand si eu aveam Atlas si Arborele lumii rezervate de domana ce fusese inainte la acel chiosc. Cam asa se intampla intr-un oras in care nu sunt studenti, cred. Sunt multe ziare., reviste si de frica sa nu ramana cu ele dau comanda de cate au nevoie, prin comanda de la clienti.
M-am hotarat sa intreb de doamna din liceu insa vanzatoarea mi-a zis ca nu mai stie nimic de ea de 4 ani. Ma simteam exclus din lumea asta, in care ai pe cineva care iti pastreaza ceva. E ca inainte de '89 cand la librarii veneau putine carti si daca aveai "pe cineva" iti pastra cele mai bune titluri.
In timp ce ma intorceam de la Serviciul Pasapoarte m-am intalnit pe trecerea de pieton cu domana mea de la ziare. Am salutat-o cu un zambet larg dar si teama ca nu ma recunoaste. Insa m-a recunoscut. Cu toate ca au trecut 4 ani de cand nu am mai vazut-o. I-am zis ca tocmai azi intrebasem de ea, ca imi amintisem de dumneaiei si mi-a zis ca a plecat in Italia sa isi creasca nepotii. Era pentru o saptamana in tara. M-a intrebat si de Ilinca, si de mama. A fost placut...
Pe curand...
Acum 13 saptamani am inceput sa imi iau colectia de dictionare universale ilustrate. Daca uitam sa il iau lunea, il gaseam si martea iar daca uitam toata saptamana, il gaseam odata cu celalalt. In vacanta de iarna am gasit dictionarul in Bacau. Era normal sa il gasesc, credeam, iar apoi am ajuns in vacanta, acum doua saptamani, si a trebuit sa imi caut iarasi dictionarul acasa.
A fost o zi ingrozitoare. Era ora 12 cand m-am apucat sa il caut iar dupa o ora si 23 de chioscuri de ziare nu gasisem nici macar ziarul fara dictionar. Nici macar la Inmedio si nici in mall. Am sunat-o pe Ilinca si mi l-a luat spre seara din Iasi.
Astazi la 9 dimineata eram in statia de autobuz, in Bacau (am mers pentru prima data intr-o cursa serioasa cu autobuzul in Bacau) si m-am gandit sa imi iau dictionarul. Am intrebat-o pe doamna de la chiosc si mi-a zis ca am noroc ca a primit cu unul in plus, ca toate erau rezervate.
Si mi-am adus aminte de vremea cand si eu aveam Atlas si Arborele lumii rezervate de domana ce fusese inainte la acel chiosc. Cam asa se intampla intr-un oras in care nu sunt studenti, cred. Sunt multe ziare., reviste si de frica sa nu ramana cu ele dau comanda de cate au nevoie, prin comanda de la clienti.
M-am hotarat sa intreb de doamna din liceu insa vanzatoarea mi-a zis ca nu mai stie nimic de ea de 4 ani. Ma simteam exclus din lumea asta, in care ai pe cineva care iti pastreaza ceva. E ca inainte de '89 cand la librarii veneau putine carti si daca aveai "pe cineva" iti pastra cele mai bune titluri.
In timp ce ma intorceam de la Serviciul Pasapoarte m-am intalnit pe trecerea de pieton cu domana mea de la ziare. Am salutat-o cu un zambet larg dar si teama ca nu ma recunoaste. Insa m-a recunoscut. Cu toate ca au trecut 4 ani de cand nu am mai vazut-o. I-am zis ca tocmai azi intrebasem de ea, ca imi amintisem de dumneaiei si mi-a zis ca a plecat in Italia sa isi creasca nepotii. Era pentru o saptamana in tara. M-a intrebat si de Ilinca, si de mama. A fost placut...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu