Treceți la conținutul principal

Chioscurile de ziare

Cand am ajuns prima data in Tudor am ramas uimit ca in statia de autobuz/tramvai sunt vreo 5 chioscuri de ziare.
Acum 13 saptamani am inceput sa imi iau colectia de dictionare universale ilustrate. Daca uitam sa il iau lunea, il gaseam si martea iar daca uitam toata saptamana, il gaseam odata cu celalalt. In vacanta de iarna am gasit dictionarul in Bacau. Era normal sa il gasesc, credeam, iar apoi am ajuns in vacanta, acum doua saptamani, si a trebuit sa imi caut iarasi dictionarul acasa.
A fost o zi ingrozitoare. Era ora 12 cand m-am apucat sa il caut iar dupa o ora si 23 de chioscuri de ziare nu gasisem nici macar ziarul fara dictionar. Nici macar la Inmedio si nici in mall. Am sunat-o pe Ilinca si mi l-a luat spre seara din Iasi.
Astazi la 9 dimineata eram in statia de autobuz, in Bacau (am mers pentru prima data intr-o cursa serioasa cu autobuzul in Bacau) si m-am gandit sa imi iau dictionarul. Am intrebat-o pe doamna de la chiosc si mi-a zis ca am noroc ca a primit cu unul in plus, ca toate erau rezervate.
Si mi-am adus aminte de vremea cand si eu aveam Atlas si Arborele lumii rezervate de domana ce fusese inainte la acel chiosc. Cam asa se intampla intr-un oras in care nu sunt studenti, cred. Sunt multe ziare., reviste si de frica sa nu ramana cu ele dau comanda de cate au nevoie, prin comanda de la clienti.
M-am hotarat sa intreb de doamna din liceu insa vanzatoarea mi-a zis ca nu mai stie nimic de ea de 4 ani. Ma simteam exclus din lumea asta, in care ai pe cineva care iti pastreaza ceva. E ca inainte de '89 cand la librarii veneau putine carti si daca aveai "pe cineva" iti pastra cele mai bune titluri.
In timp ce ma intorceam de la Serviciul Pasapoarte m-am intalnit pe trecerea de pieton cu domana mea de la ziare. Am salutat-o cu un zambet larg dar si teama ca nu ma recunoaste. Insa m-a recunoscut. Cu toate ca au trecut 4 ani de cand nu am mai vazut-o. I-am zis ca tocmai azi intrebasem de ea, ca imi amintisem de dumneaiei si mi-a zis ca a plecat in Italia sa isi creasca nepotii. Era pentru o saptamana in tara. M-a intrebat si de Ilinca, si de mama. A fost placut...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...