Casnicie

48# Mai bine nu

Casnicia lui Dan Coman cred ca e carte pe care am citit-o cel mai greu. Nici nu prea am avut timp in ultima perioada, dar parca nici dispozitie. Era atat de depresiva incat m-a facut sa fiu sigur ca nu imi doresc sa ma insor,

Nu stiu de ce ma incapatanez sa gasesc un scriitor roman care sa imi placa mult... Il am pe Teodorovici, il am pe Visniec, de ce imi mai trebuie altul?

Ma intreb daca nu cumva sut facut dintr-un alt altuat decat cei din jur. Ma uit in jurul meu si observ cupluri care se casatoresc si brusc incep o alta viata. Nu mai ies cu prietenii singuri, nu se mai distreaza la fel, de parca certificaul ala de casatorie vine cu niste instructiuni care spun ca de acum inainte trebuie sa va comportati ca parintii vostri. Apoi vin copiii si ii vezi cum incep sa iasa numai cu alte familii cu copii. Parca e un grup privat si daca nu ai copil, nu ai ce cauta cu ei in oras. Facebook-ul e plin cu poze cu mamicile ce au iesit cu carucioarele in parc, de linkuri despre cum sa iti cresti copilul si statusuri cu toate cacaturile pe care le face plodul genial. Cine spune ca daca sunteti parinti nu mai aveti voie sa iesiti in club din cand in cand? De ce nu mai iesiti cu vechea gasca si brusc sunteti in clubul parintilor respectabili? Si cel mai important, de ce stati intr-o relatie nefericita pentru un copil? Copilul ala o sa fie mai fericit cand nu o sa mai simta tensiune in jur si nu o sa va vada cum va certati din orice. Pe demonstrate.

Asa pare si cuplul din romanul lui Dan Coman. Un cuplu nefericit ce pare sa existe numai datorita copilului. O amanta care e si confidenta, un jucator din umbra, e cea care face relatia sa mai mearga. Dar pentru ce? Pentru un copil?

Poate ca nu sunt destul de matur sau poate ca ma iubesc prea mult dar eu nu o sa ajung niciodata asa.

Cat despre cartea lui Dan Coman. mi s-a parut atat de depresiva si de prost scrisa inca mi-a luat o luna sa o termin de citit.

Pe curand...