Iepurii nu mor

46# Cartea ce mi-a starnit curiozitatea

O matusa de-a mi-a mi-a rocomandat cartea asta printr-o postare pe facebook. Sincer, initial, nu am considerat sa o citesc. Insa apoi mi-a spus o pritenena ca a citit un alt roman de-l lui Savatie Bastovoi si ca scrie bine.  Dar nici asta nu m-a convins. M-a convins povestea lui de viata, pe care am citit-o dupa ce o profa din generala mi-a spus ca e cam extremist in gandire.

Savatie asta e in prezent calugar in Trasnistria. Provine dintr-o famile de atei si pana in liceu nu a crezut in Dumnezeu. Revelatia divinitatii a avut-o cand a fost internat la Socola, unde s-a apucat sa scrie si poezii, elev fiind la liceul de arta Octav Bancila din Iasi. Apoi a dat al facultate in Timisoara dar a renuntat si s-a calugarit.

Iepurii nu mor e un roman despre copilaria in Moldova URSS-ista, o copilarie cu pioneri si munca patriotica, cu onoare si dragoste pentu URSS-ul salvator.

Se vede ca e scris de un om cu probleme psihice. Mi-as fi dat seama de asta si daca nu as fi citit ca a fost internat la Socola. Trece usor de la o stare la alta si de la un plan la altul. Personajul principal, Sasha e destul de instabil emotional, mic, sfrijt, mediocru si cu tendinte sinucigase.

Nu e un roman melancolinc, nu e un roman anti-comunist, e un altfel de roman despre o copilarie asa cum a fost ea.

Pe curand,,,