Treceți la conținutul principal

Festivalul Ambasadelor

Inceputul lunii septembrie a fost definit de Festivalul Ambasadelor. Sau cel putin asa trebuia sa fie in teorie, daca te luai dupa promovarea de care a avut parte acest festival.
Cand esti un ONG care se asociaza cu Ministerul de Externe, toata lumea iti promoveaza festivalul, fie el si un mare fas. Cred ca aceasta suite de evenimente, patronata de Ministerul de Externe, a fost cea mai mare dezamagire a mea in materie de festivaluri.
La Biblioteca Nationala, ambasadele si-au adus posterele prafuite ce promoveaza tara, unul, doua costume nationale si eventul cate un cufar ceva, le-au lasat intr-un coltisor si asta, cica era standul tarii respective. De exemplu, Tailanda avea niste poze cu niste orhidee si cu niste maimute ce se pupau bot in bot. Vernisajul asta mi-a adus aminte de posterele ingalbenite si cu semicercuri de cafea de la Ambasada Romaniei de la Tokyo.

Intr-o sala de cinema Ambasada Japoniei a rulat filme. Ei atat stiu sa faca. Una- doua mai dam un film. Nu e singura data cand organizeaza proiectii de filme si sincer, mi s-ar fi parut mai interesant sa faca si altceva in cadrul acestui festival.
A doua parte a festivalului s-a desfasurat in fata Palatul Copiilor. Acolo nu am ajuns. Pe hartie arata bine, insa m-am temut sa nu fie la acelasi nivel cu evenimentele de la la Biblioteca Nationala, sa ma umplu iar de spume si sa ma plictisesc.
Cea mai interesanta parte a acestui festival a fost expozitia de la Galeria Galateca, unde Ambasada Coreei de Sud a facut o treaba foarte buna, Coreea de Sud e pe un val crescator in popularitatea tinerilor din Japonia iar guvernul de la Seoul ofera foarte multe burse de studii si investeste mult in promovarea culturii lor. Hands of Korea propune o isotrie a costumelor populare Coreene, a panzei lor traditionale si a hartiei traditionale. Un eveniment foarte reusit. Ambasada Coreei a realizat ceva interesant, dupa ani in care vechea conducere nu facea nimic pentru promovare.

Am facut cateva poze in scurtele mele vizite la Festival si le-am pus pe pagina de facebook a blogului, AICI.
Daca sunteti pasionati de cultura Coreana, in weekend are loc un eveniment foarte misto, la Universitatea Romano-Americana.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...