Treceți la conținutul principal

CSI: The End of an Era

Nu o sa uit niciodata vara in care am inceput sa vad CSI. Cred ca era in urma cu vreo 6 ani si am vazut vreo 8 sezoane, episod dupa episod, zi si noapte. A fost primul CSI pe care l-am vazut. Apoi a venit NY si dupa aceea Miami. Vara dupa vara, am inceput un nou CSI si am vazut sezonul ce tocmai se termina, de la acela pe care i terminasem deja.
CSI Las Vegas a fost serialul meu preferat din aceasta franciza, si  echipa de invesitgatori, indiferent care a fost aceea, a fost mereu pe gustul meu. E normal ca timp de 15 ani o echipa sa se schimbe. Asta se intampla si in viata normala, cand oameni pleaca sau sunt concediati sau evolueza si schimba echipa. 
Dupa 15 sezoane si 335 de episoade CSI-ul a fost anulat si urma sa se termine cu un film, sau cu episod dublu.
CSI e serialul care a facut istorie, creand un avevarat efect (The CSI Effect), insemnand lasarea a zeci de seriale procedurale, dezvolatarea interesului tinerilor pentru criminologie dar si scandaluri si numar mai mare de cazuri nerezolvate pentru ca ofereau inspiratie si lectie criminalilor care erau tot mai aprape de o crima perfecta. CSI se invata in scoli in US si sigur nu va fi uitat prea usor,
Astazi am vazut acest film de televiziune, numit Imortality. Filmul a reunit cele mai iubite persoaneje ale serialului si asta m-a facut sa fiu melancolic. M-am bucurat sa o vad pe Catherine, personajul meu preferat din serial, dar si pe Grissom, ce, sincer sa fiu, nu prea mi-a placut niciodata.  A fost placut ca personajul in jurul caruia se invarte actiunea sa fie Lady Heather, un personaj ce m-a fascinat de fiecare data cand a aparut. M-a enervat mult ca Finn a murit. Putea sa isi revina din coma de la finalul sezonului trecut, macar asa de dragul unui final mai bun. Dar poate ca daca nu murea, D.B. nu pleca  sa se alature echipei din CSI Cyber. M-am bucurat sa il vad pe Jim Bass, dupa o absenta de un sezon dar m-am suparat ca nu l-au adus pe Nick, ca doar era la o distanta de doua ore de  LV. Povestea din spatele episodului/ filmului final a fost usor trasa de par, dar macar a adus un sentiment frunos ca toate se aseaza la locul lor.
O sa imi lipseasca. Dar bine ca mai Cyberul, cat o tine si ala...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...