luni, 28 septembrie 2015

CSI: The End of an Era

Nu o sa uit niciodata vara in care am inceput sa vad CSI. Cred ca era in urma cu vreo 6 ani si am vazut vreo 8 sezoane, episod dupa episod, zi si noapte. A fost primul CSI pe care l-am vazut. Apoi a venit NY si dupa aceea Miami. Vara dupa vara, am inceput un nou CSI si am vazut sezonul ce tocmai se termina, de la acela pe care i terminasem deja.
CSI Las Vegas a fost serialul meu preferat din aceasta franciza, si  echipa de invesitgatori, indiferent care a fost aceea, a fost mereu pe gustul meu. E normal ca timp de 15 ani o echipa sa se schimbe. Asta se intampla si in viata normala, cand oameni pleaca sau sunt concediati sau evolueza si schimba echipa. 
Dupa 15 sezoane si 335 de episoade CSI-ul a fost anulat si urma sa se termine cu un film, sau cu episod dublu.
CSI e serialul care a facut istorie, creand un avevarat efect (The CSI Effect), insemnand lasarea a zeci de seriale procedurale, dezvolatarea interesului tinerilor pentru criminologie dar si scandaluri si numar mai mare de cazuri nerezolvate pentru ca ofereau inspiratie si lectie criminalilor care erau tot mai aprape de o crima perfecta. CSI se invata in scoli in US si sigur nu va fi uitat prea usor,
Astazi am vazut acest film de televiziune, numit Imortality. Filmul a reunit cele mai iubite persoaneje ale serialului si asta m-a facut sa fiu melancolic. M-am bucurat sa o vad pe Catherine, personajul meu preferat din serial, dar si pe Grissom, ce, sincer sa fiu, nu prea mi-a placut niciodata.  A fost placut ca personajul in jurul caruia se invarte actiunea sa fie Lady Heather, un personaj ce m-a fascinat de fiecare data cand a aparut. M-a enervat mult ca Finn a murit. Putea sa isi revina din coma de la finalul sezonului trecut, macar asa de dragul unui final mai bun. Dar poate ca daca nu murea, D.B. nu pleca  sa se alature echipei din CSI Cyber. M-am bucurat sa il vad pe Jim Bass, dupa o absenta de un sezon dar m-am suparat ca nu l-au adus pe Nick, ca doar era la o distanta de doua ore de  LV. Povestea din spatele episodului/ filmului final a fost usor trasa de par, dar macar a adus un sentiment frunos ca toate se aseaza la locul lor.
O sa imi lipseasca. Dar bine ca mai Cyberul, cat o tine si ala...
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)