Treceți la conținutul principal

Scrisori din Cipangu - Lansarea

Nu imi amintesc ultima data cand mi s-a intamplat sa fiu coplesit de emotii si de bucurie ca in zilele astea. Mi-a trebuit o zi jumatate sa reusesc sa ma pun pe picioare ca sa scriu rational  pe blog. 
Sambata a avut loc lansarea volumului colectiv Scrisori din Cipangu - Povestiri japoneze de autori romani, la  libraria Humanitas de la Cismigiu. A fost o zi pe care nu cred ca o voi uita prea curand. Si asta datorita energiilor de acolo. In primul rand, a fost reintalnirea co-autorilor - m-am intalit prieteni dragi din Japonia, pe care nu i-am mai vazut de mult. Apoi, au fost pritenii. Prietenii care erau atat de emotionati si de mandri de mine, incat imi dadeau energie, dar ma si copleseau in acelasi timp. Si nu in ultimul rand, persoanele care nu ma cunosteau personal, dar pasionate fiind de Japonia, au venit sa descopere tara aceasta atat de fascianta, prin ochii nostri, ai celor care am adunat poveste cu poveste. Eu am vazut asta ca o mare responsabilitate.
Scriind aceste randuri imi dau seama ca inca sunt coplesit de emotii si imi amintesc cu drag de fiecare persoana ce a venit la noi sa ne intrebe cate ceva si sa ne roage sa le lasam un gand scris pe carte. Imi amintesc cum imi priveam colegii si prietenii din proiect cand vorbeau si ma bucuram ca suntem impreuna acolo.
Sambata, am realizat, inca odata, ca sunt norocos. Am avut parte de o experienta minunata in Japonia, pe care am reusit sa o ofer oamenilor si prin aceasta carte. Si sunt norocos ca am niste prieteni atat de faini. Privirea lor, zambetele, imbratisarile de la final au fost cel mai frumos cadou. In momente de genul acesta iti dai seama cine iti este prieten cu adevarat.


Si daca v-am convins cu aceasta poveste spusa din suflet, va invit sa cumparati cartea. Pe site-ul editurii Trei are reducere de 10%,  deci o puteti cumpara de AICI.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...