Ucenicul arhitectului

8# Surpriza anului trecut

Anul trecut, Bastarda Istambului a fost una din cele mai bune carti pe care le-am citit, iar Elif Shafak una din cele mai misto descoperiri. De aceea, am tinut mult sa cumpar cartea asta, la Gaudeamus. Odata ca era ultima aparitie a autoarei, si pe de alta parte, pentru ca era un cadou frumos pentru mama, care e o mare fana a lui Shfak.

Din pacare, Ucenicul athitectului nu m-a prins atat de mult pe cat mi-as fi dorit. Povestea lui Jahan, un indian ajuns in Constantinopolul secolului XVI, pe vremea lui Soleiman, impreuna cu elefantul sau, unde devine ucenicul celebrului arhitect Sinan, cunoscut pentru moscheile Sulymanieye si Sehzade sau pentru renovarea bisericii Sfanta Sofie. Prin ochii acestui personaj fictiv, cunoastem personaje istorice alte timpului, si calatorim intr-un Istambul colorat si plin de mister. Shfak este pasionata de orasul ei natal si pare ca de fiecare data face din el mai mult decat o locatie, transformandu-l intr-un personaj. Ii intalnim in roman si pe Michelangelo dar si pe pictorul Melchior Lorck, ce picta in vremea aceea orasul misterios aflat la marginea a doua coninente.

Insa, din pacate, romanul pare ca duce prea mult. E mare si greoi si cu toate astea sunt momente si scene in care se pare ca autoarea si-a pierdut rabdarea si face o nedreptate, trecand prea usor prin anumite etape. Poate ca mi-a placut prea mult Bastarda Istambului si de aceea am avut pretentii mari la acest roman. Dar sunt sigur ca pasionatii de arhitectura si istorie o sa fie fascinati de impletitura dintre realitate si fictiune si o sa aprecieze aceasta carte mai mult decat am facut eu.

Pe curand...