Treceți la conținutul principal

TVR experience

Experiența mea cu televiziunea este de cand eram mic copil. Intr-o zi, în vacanța mare m-a oprit un reporter pe stradă să mă intrebe cum e corect: ""Porumbul e original din America sau Originar din America?". Am raspuns corect și m-am vazut a doua zi la TV, pe postul local EuroTV.
În clasa a 8-a, după proba de la româna de la Capacitate iarăși am dat un interviu (mama era inspector școlar si mă aștepta presa la ușă). Următoarea apariție tv a fost în clasa a 10, când am câstigat un concurs și am fost invitat să îmi iau premiul la Antena 1, la emisiunea Madame (toată lumea se uita la Teo pe vremea aia) și apoi tot în clasa a 10, dar în vară, când mi-am lansat cartea, presa a fost prezentă.

Acum o săptămână am primit o cerere de prieteneie pe facebook. Când mă pregăteam să scriu un mesaj privat pesrsoanei, cu care aveam ce-i drept vreo câțiva pritenei comuni, dar nu știam cine e, m-a abordat pe chat. Numele ei era Diana și vroia un interviu pentru un reportaj legat de relațiile academice dintre România și Japonia. După ce am încercat să aflu de unde știe de mine că plec, am acceptat și am început să cer detaliii. Puteam să bag mâna în foc că reportajul este pentru Opinia Veche pentru că asta scria la ea la angajatori. Însă în discuție apărut cuvântul filmare și m-am panicat. Reportajul urma să fie pentru TVR Iași iar de fapt era realizat de TVR Iași pentru TVR 3. Miercuri ne-am întâlnit pentru a discuta și am aflat că vineri e filmarea. Trebuia să fie un interviu cu mine din postura celui ce urmează sa plece în Japonia. Se mai luau interviuri la Laborarorul de Fizica Plasmei , la Cuza și apoi la asociația Himawari.
Vineri aveam niște emoții de abia mă țineam pe picioare. Le-am luat cu mine pe Anca și Irina ce trebuia să își dea cu părerea despre plecarea mea. Pentru că vroiam o locație care să se potrivească cu tema am ales să filmăm în Hala CMC din facultate și pentru asta echipa a avut nevoie de câteva aprobări. Am fost așteptați de domnul decan ce mi-a făcut o prezentare frumoasa, după care domnul asistent Toma a fost intervievat cu referire la platforma seismică. Pentru că echipa se plictisise de locație cu noi (eu și fetele) am filmat în hala de beton, cu fundul pe niște cofraje. M-am bâlbâit la greu și nici numele masterului de acolo nu am știut să-l zic și am fost ușurat când s-a terminat. Am plecat în cămin flămând și obosit. Însă nici nu am ajuns bine că am și primit un telefon. "Nu vrei să vi cu noi la Cuza, la Fizic Plasmei ca de acolo să mergem împreuna la Asociația Româno-Japoneză? Că ar merge bine dacă ai apărea și tu în cadru când ne învața despre tradiții"
La Cuza s-au luat două interviuri și în final Diana s-a gândit ca unul dintre intervievați să îmi dea și mie niște sfaturi legate de Japonia.
Apoi am filmat niște cadre de legătură afară și am primit vestea că nu mai putem merge la asociație decât sâmbătă dimineață.
Sâmbătă a fost cea mai interesantă zi. Am avut parte de o oră introductivă de japoneză unde amînvățat cum se spune Bună dimineața - Ohayo gozaimsu, Bună ziua - Konnichi wa și Bună seara - konban wa (și astfel am învățat primele 5 expresii în japoneză: mai știam eu multumesc - arigato și La revedere - Sayonara) și am făcut primul meu cocor origami ce dă din aripi când îl tragi de aripi. Mi-a plăcut atât de mult încât in aprilie mă înscriu la primul modul de cursuri.

Am fost plăcut impresionat de Diana atât de mult pentru că este foarte profi. Inițial am crezut că este de vârstă cu mine, masterandă și de aceea este atât de impicată însă are doar 21 de ani și atât de ambițiosă: lucrează la ziar și tv pe lângă facultate.
 Așa că miercuri, 6 aprilie 2011, la 22.00, pe TVR 3 vă invit să urmăriți emisiunea U Campus! (sunt foarte curios cum o să arate materialul final, de 15 minute, realizat din 80 de minute de fimare :D)

Pe curând...

Comentarii

  1. Horea, sincere felicitări. Mă bucur pentru tine, o experinţă în altă universitate e super mai ales că ai şansa să stai atât de mult timp. Felicitări şi pentru reportaj, e într-adevăr greu să ştii că trebuie să vorbeşti şi corect şi elevat atunci când eşti filmat, mai ales în privinţa unui reportaj despre studii academice. E încă devreme dar îţi doresc tot binele în viitoarea ta experienţă! O să-ţi mai zic şi înainte de a pleca. :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...