Treceți la conținutul principal

De ce blog?

Am primit o leapsa de la Ancuta si mi se pare foarte interesanta. O onorez un pic mai tarziu pentru ca 24 de ore nu am avut internet.

1. Când ai început să scrii online? Am inceput sa scriu pe blog pe 25 septembrie 2007, dupa o discutie cu o prietena de-am mea, ce pe vremea aia abia incepuse si ea sa tina un blog, dar s-a lasat de el anul trecut.

2. Ce te motivează să scrii pe blog? Cred ca numele blogului , "In cautarea Eului pierdut", spune cel mai bine ce ma motiveaza. Am inceput sa scriu cand nu stiam unde sunt, si ce caut acolo, si oarecum m-am regasit punandu-mi gandurile pe tapet. Avand in vedere ca am fost scriitor, si candva am scos o carte ce a fost si premiata, blogul a fost modul in care am spus: nu am renuntat la scris, trec printr-o faza, cand voi avea inspiratie ma voi lasa de joaca online si voi trece din nou la proza. Inca nu s-a intamplat asta, dar astept inca ziua. Inca ma mai caut...

Apoi in 2008, pe 15 ianuarie am inceput un blog de fotografie.: "Joaca de-a fotografia"Pe blog apar fotografii neretusate, facute de mine. La incept au fost flori, peisaje si compozitii, de vreo doi ani sunt fotografii din excusiile prin tara, fotografii ce imi sustin jurnalele de calatorie.

In octombrie 2008 am inceput un blog de nisa, "Povesti Urbane", pasionat de orasele in care traiesc si povestile lor, insa am scris doar 8 articole in 2008 si 3 in 2010. Nu l-am inchis pentru ca astept sa gasesc povesti pentru el.

3. Cum reacţionezi la comentarii negative? Daca sunt semnate sunt ok. Dar daca sunt anonime si aberante ma enervez de mor. Oricum ma enervez, dar pe cele anonime si aiurea (de la frustrati ce nu au curajul sa spuna cine sunt) nu le accept. Parerile mele, fiind subiective, pot deranja pe multi si de aceea le accept parerea, dar cum eu am curaj sa spun cine sunt astept si de la ei macar atat.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit? Dupa cum am scris si mai sus, a fost un joc psihologic, de a discuta despre problemele mele, fara sa vad fata in fata interlocutorul, si a incerca sa trec peste anumite temeri. Nu am avut niciodata o tematica. Am discutat si discut despre orice imi starneste interes; fie ca imi place fie ca ma enerveaza. De la carti, filme, seriale, prieteni, situatii amuzante, filosofie, aberatii, frustrari, fericiri si razbunari, despre toate am discutat la un moment dat. E un blog de suflet si scriu despre ce ma intereseaza.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll? Am un blogroll cu prieteni si unul cu blogurile pe care le citesc.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul? M-am maturizat mult anii astia si oarecum si prin blog.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău? Sa reuesc sa il tin cat mai mult timp, cu toate ca tot mai des am pauze lungi de scris, si sa ma opresc atunci cand nu mai fac asta cu drag.

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog? Le multumesc ca trec pe aici ori de cate ori vad linkul la status sau pe facebook sau isi aduc aminte de el

Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...