Treceți la conținutul principal

Miezul noptii in epoca mea de Aur

Astazi la miezul noptii vom trece in noul an. Eu voi trece cu 7 ore mai repede decat familia si prietenii de acasa. Voi fi primul care va simtii mirosul noului an.

Zilele trecute ma apucase melancolia visului din adolescenta. Imi adusesem adinte de visele marete pe care le aveam, de locurile unde ma visam ca o sa ajung, si acum ,a aproape 10 ani, imi dau seama ca nu sunt nimic din ce vroiam atunci sa fiu. Nu sunt trist, pentru ca sunt mandru de unde sunt acum, sunt melancolic...
In liceu mereu ma visam in Perioada Interbelica, coborand pe scarile Universitatii, cu frumoasa si inteligenta mea logodnica, fugint pentru un sfarsit de saptamana la o cabana de piatra si lemn, la munte. Eu eram scriitor, student la Litere, ea era cea mai buna din clasa si vroia sa devina critic literar (e meserie prea indrazneata pentru o femeie, in vremurile alea). Aveam o masina (o masina de epoca ce ne tinea de cald iarna si ne salva de ploi toamna) iar seara de seara ieseam in baruri, discutam cu prietenii mei eruditi despre carti si literatura, ne dezvaluiam persoanajele din viitoarele romane, toate pe muzica anilor. Muzica ce in capul meu era cantata de Loredana. Si toata povestea asta, se intapla sub vocea naratoare a lui Camil Petrescu.


Insa am crescut, si a trebuit sa renunt la vise. Am cerut lui Dumnezeu sa imi taie aripile cu care zburam atat de sus, si sa ma lase sa vad cum e langa muritori. Eram un singuratic si imi doream altceva. M-am obijnuit apoi aici, printre muzica pop-corn, am renuntat la scris literatura si mi-am facut blog. O parte din Horea acela interbelic inca exista in mine, alaturi de copilul din mine si de celalalte personaje ce ma definesc. Din cand in cand, tipa ca ii e foame de cultura, tipa atunci cand ma mediocrizez mai mult ca nicioadata.
Si dupa de a tipat saptamana trecuta, am inceput sa citesc niste ziare online si articole destepte (de la Dilema, pana la blgoguri de oameni destepti). Asa am dat de un top al filmelor facut de criticii romani, asa am dat de Midnight in Paris. Am vrut sa il vad pentru ca e scris si regizat de Woody Allen.
Filmul a picat manusa pe starea mea, stare pe care am descris-o in prima parte a blgoului. Asa ca il urasc! Il urasc ca e film, si ca nu e adevarat, il urasc ca eu nu o pot tranii niciodata ce a trait el. Si trebuie sa vad Parisul!
In 2013, cand ma inorc acasa o sa vad Parisul...
Pentru toti cei care iubesc vremurile de mult uitate, pentru toti melancolicii, filmul asta e despre noi... A devenit unul din filmele mele preferate, cu toate ca nu imi place de Owen Wilson. Un lucru interesant e ca prima doamna a Frantei are un rol micut in film.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...