Treceți la conținutul principal

Un fel de Microrevelion

Cam toate companiile in perioada asta au microrevelioane cu angajatii lor. O astfel de pertrecere am avut si noi sambatata, insa in stilul petrecerilor japoneze.
Prins in toata nebunia de saptamana trecuta, fix sambata, era aceasta petrecere de sfarsit de an. Nu aveam dispozitia sa merg, insa trebuia. Am zis ca o sa plec mai repede, spunandu-le ca cineva din camin a murit sau ca e ziua bunicii mele. Ambandoua erau adevarate.
Dar despre ce e vorba in aceasta petrecere: profesorul nostru, invita toti colaboratorii din anul respectiv (reprezentanti ai companiilor de constructii, ai institutelor de cercetare, oameni de afaceri, profesori si fosti studenti), colaboratori ce au ajutat la activitatile practice ale laboratorului. Intr-un fel, cei de anul 4, de fapt cei in an terminal, fie ca e master, doctorat sau facultate, le multumesc colaboratorilor ca i-au ajutat sa isi realizeze teza.

Trebuia sa fim la 3 jumatate in laborator, la 4 si 20 a inceput conferinta. Ca de obicei, nu stiam despre ce e vorba, pentru ca mailul cu lamuriri despre petrecere era in japoneza iar cel in engleza spunea doar locul si ora.
Daca as fi stiut ca totul incepe cu o conferinta de doua ore in japoneza nu veneam. O sala plina de oameni si doua prezentari: una de la un institut de cercetare si unul de la Ministerul Constructiilor.
In stea doua ore am incercat sa gasesc noi metode sa inving plictiseala, si telefonul m-a scos din incurcatura ca de obicei. Nu stiu despre ce s-a discutat, stiu doar ca au avut poze misto in prezentari. Singurul lucru pe care l-am auzit de cateva ori, si de fiecare data ma infunda rasul era "futai". Futai in sus, futai in jos. Si eu radeam pe sub mustati.
Dupa conferinta a avut loc o masa, gen bufet suedez, cu tot felul de bunatati. S-a mancat si s-au tinut discursuri. Eu si Hakan a trebuit sa ne prezentam la microfon. Mi-a fost atat de rusine... Si mi-am auzit vocea si rusian-english-ul meu.
Toata nebunia asta s-a terminat la 8 jumatate. Deja eram ametit (am baut un fel de bautura alcoolica cu gust de migdale) si ghiftuit cu sushi. La 9 eram la restaurant, unde pentru 2 ore trebuia sa petrecem, din nou cu mancare si bautura. Am gustat niste scoici si din nou, sushi, insa am baut bere pana cand simteam ca ametesc cand misc capul. La 10 jumatate am plecat, spunand la toti ca trebuie sa vorbesc cu bunica mea pe skype sa ii spun la multi ani.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...