Treceți la conținutul principal

Bolbol

Bolbol in iraniana inseamna privighetaoare, insa in Tokyo este numele unui restaurant persan, unde am fost ieri (site-ul oficial aici).
Hakan ma batuse la cap de foarte mult timp sa merg cu el la narhilea (sheesha) insa mereu am gasit un motiv sa nu merg. Fie ca nu ma simteam bine sau eram racit, dar cred ca de fapt era din comoditate si din motivul ca pe langa mine si Hakan erau prietenii lui, oameni pe care nu ii cunosteam. Si cum eu am problema asta cu oamenii pe care nu ii cunosc, pentru ca am impresia ca nimeni nu ma place, m-am tot fastacit sa nu merg. Insa acum regret. Aseara a fost foarte tare.

Hakan invitase doua tipe japoneze (ce vorbeau ingrizitor de bine engleza) si un cuplu de americani, prieteni cu el, ce urmeaza sa plece din Japonia.
Cu tipele japoneze nu am apucat sa vorbesc pentru ca am fost impresionat de Nikolai si Kelly. Se cunosc din facultate, el terminand istorie si filozofie iar ea e absolventa de literatura. Pentru ca nu si-au gasit de munca in State, si pentru ca au un spirit aventurier, au plecat in toata lumea sa predea engleza, in scoli cu predare exclusiva in engleza. Pe Hakan il cunosc din state, cand printr-o cunostinta comuna ei au dat de el si i-au cerut sfaturi despre cum si ce sa faca in Turcia, ca plecau acolo pentru un an (de obicei isi semneaza contracte pe un an, dupa care pleaca in alta tara). Pana acum au predat in Spania, Portugalia, Turcia, Franta, Singapore, Malayesia, Vietnam, India si Japonia.
Eu am fost impresionat de nebunia lor, de a pleca in toata lumea cu munca si in acelasi timp sa viziteze si sa cunoasca atatea culturi diferite. Plus ca sunt doxa de cultura generala si cultura. Ceea ce e un lucru foarte rar pentru americani. Si cum imi era dor sa am o discutie inteligenta cu cineva, timp de aproape 3 ore, am vorbit cu ei. De la etimologii de nume, la mentalitati si religii.
Atunci cand s-au mutat in Turcia, pentru ca Nicolai e fan trenuri, au venit cu Orient Expresul din Romania. Au zburat pana la Bucuresti, unde au stat 2 nopti si au vizitat orasul iar apoi au luat trenul spre Istambul. Au stat in gazda, printr-un program intenrational, in care cei inscrisi primesc oameni in casa lor si la randul lor, ei stau in casa la altii din program, cand viziteaza tari stricate. Ei au stat la o profa de engleza-romana, pensionara, ce avea un apartament micut, plin de carti de sus pana jos, pe fiecare prete, mai putin pe cei cu tablouri frumoase, mobila veche si masiva, si trei pisici. Asta a fost descrierea lui Kelly. Nikolai a fost impresionat de frumusetea limbii romane, pentru ca doamna profesoara le-a recitat poezi, seara, si ca orice American, de povestea Romaniei sub Ceausescu. Se gandesc sa gaseseasca un liceu englezesc si in Romania, sa predea un an aici. Insa acum se intorc acasa, unde vor sta o perioada, pana vor gasii un nou contract.
Nikolai avea o carte de vizita de la un hotel din Osaka. Cartea de vizita vizita era de la bunicul lui, ce luptase in razboiul din Corea, iar dupa razboi primisera cadou o seara la acest hotel unde era si masaj. Cand bunicul lui a aflat ca pleaca in Japonia pentru un an, i-a dat cartea de vizita si i-a zis sa vizitese Osaka si sa doarma la acel hotel. Insa dupa 60 de ani, hotelul nu mai exista, acum era o parcare iar oamenii de pe strada nu au reusit sa le spuna ce s-a intamplat cu hotelul exact.
In fiecare vineri si sambata, in Bolbol e program de belly-dance. Nu sunt danseatoare persane ci asiatice, insa fac show. Ultimul dans e dedicat invarii. Dansatoarea alege un om din restaurant si danseaza pentru el si cu el. Ieri eu am fost alesul. Apoi, cand a inceput sa dea lectii de miscat din fun si coapse si cand a vazut ca ma fastacesc (asta e pentru fete, nu pentru baieti) i-a chemat si pe Nikolai si Kelly si am dansat cu toti impreuna. Posibil ca gaina de Hakan (pentru ca nu a avut curajul sa danseze si el) o sa posteze in curand un filmulet pe fb, cu mine dansand.
Dupa ce Hakan si japonezele au mancat, am comandat narhilea. Una cu aroma de mar si menta si una cu aroma de iasomie. Cea de iasomie a fost preferata mea. La 11 am plecat pentru ca deja era tarziu si trebuia sa prind si eu un tren spre casa.
Am ajuns intr-un final, pe la 12 jumatatate in camin.
Pe curand....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...