Treceți la conținutul principal

3 luni

Daca cineva m-ar fi intrebat acum 3 luni si ceva, cand o sa cred ca o sa imi fie cel mai dor de casa, cred ca as fi spus prima luna, pana ma adaptez, sau a doua cand dorul de casa creste.
Am trecut de primele doua luni si a fost bine, insa luna asta a fost ingrozitoare si din pacate urmatoarea va fi si mai nasoala.

O sa incept cu vremea, care s-a schimbat brusc si din cauza asta intr-o luna am racit de doua ori. Daca prima data, raceala era amestecata cu infectia la masea, a doua raceala a fost nasoala. Mi-am pierdut vocea pentru doua zile, am tusit de mi se rupeau plamanii si am avut rani la nas si buze, rani ce inca le am. A trecut o saptamana jumatate de cand am racit si incepe sa imi treaca. Nu mai tusesc decat ca sa expectorez si nasul nu prea imi mai curge.
Am avut o excursie in Niigata, excursie ce mi-a placut foarte mult si din pacate alta s-a amanat.
Apoi au fost zilele de luni, miercuri si vineri la dentist, pentru infectie, iar de azi incepe lupta cu cealalta problema...
Am participat la un curs intensiv ce mi-a placut enorm insa m-a solicitat foarte mult si oboseala incepe sa se adune. Mai nou am teme in fiecare saptamana la fiecare obiect si temele sunt din ce in ce mai complicate. Am inceput sa urasc ziua de joi pentru ca am un curs plictisitor in mijlocul zilei (la 2 jumate) si apoi am de facut temele pentru vineri cand am doua cursuri.
Am inceput sa nu mai fac mai nimic inafara de scoala. Nu am mai vizitat mai nimic in weekenduri, fie din cauza vremii proaste, sau pentru ca nu aveam cu cine sa merg.
Si am redevenit dependent de iPhone, odata cu noul meu telefon, toata ziua postez de pe mobil, pe fb, caut informatii pe internet si ascult muzica (fie pe drum, fie in timpul orelor de curs)
Si am inceput sa ma gandesc la luna pe care am inceput-o. Decembrie o sa fie cea mai trista luna posibila. Mos Nicolae, Craciunul, Revelionul si ziua mea, de unul singur. Fara familie, prieteni, printre straini. Si cand stiu ca e perioada cand ne vedeam cu totii si ne simteam bine ma apuca plansul. Vacanta de iarna era cea mai frumoasa vacanta pentru mine, zapada, familiei, cadouri, sarbatori, mancare buna si prieteni vechi. Acum nu mai am nimic din toate astea. In camin ramanem 4 persoane din care eu sunt singurul crestin, cu cine sa simt bucuria Craciunului?
Am inceput sa scriu mai putin, nu am mai trimis mailuri si parca m-am emonit. Poate in vacanta o sa ma incarc de energie si o sa fie mai bine dupa....
Pe curand...

Comentarii

  1. Îmi pare rău. :( Te știu cât de încântat erai în general de revederea prietenilor și sărbători. Cu toate astea, nu ai încercat să depistezi o comunitate de creștini pe acolo? Sunt sigură că trebuie să fie biserici pe acolo, și dacă te duci la slujbă ori ceva, poate cunoști oameni alături de care te poți bucura.
    Edit: Am găsit chiar una ortodoxă: exista doar o singura biserica ortodoxa in Tokio si este la statia Ochanomizu sau Shin-Ochanomizu. Adresa exacta este:
    Nicholai-do (Sf. Nicolae), 1-4 chome, Surugadai, Kanda, Chiyoda-ku, Tokyo, Japan 101

    RăspundețiȘtergere
  2. stiam de biserica ortodoxa dar mi-e ca daca ma duc de Craciun acolo o sa se astepte sa ma duc in fiecare duminica, iar eu nu-s cu din astea

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu se așteaptă, stai liniștit. Bine, tu decizi dar cred că-ți pui prea multe probleme...

    RăspundețiȘtergere
  4. voi vedea la momentul oportun, oricum aveam in plan sa ma uit pe net sa caut adresa, ca stiam de ea de cand eram acasa, eventual sa le trimit un mail sa vad ce program au

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...