Treceți la conținutul principal

A doua zi de Craciun, in Odaiba

NOTE:
1. In articol exista mai multe trimiteri catre wikipedia. Trimiterile sunt pentru informatii suplimentare despre anumite lucruri despre care vorbesc. Sunt lucruri cunoscute de japonezi, probabil nu foarte interesante pentru toti, de aceea am decis sa nu dezvolt subiectele, ci sa pun linkurile.
2. Mai multe poze din Odaiba, puteti vedea pe photoblog.

Acum vreo doua luni si jumatate vazusem la tv, ca in Japonia e o expozitie a muzeului MadameTussauds, insa am uitat repede de ea.
Zilele trecute, uitandu-ma la pozele cuiva, pe facebook, mi-am amintit de expozitie si mi-am zis ca nu trebuie sa o ratez. E ultima saptamana in care este deschisa, asa ca era pe ultima suta de metrii.
Am vorbit cu cine mai e prin camin, iar Morgan si Ali mi-au raspuns provocarii. In a doua zi de Craciun, urma sa mergem in Odaiba sa vizitam expozitia, iar apoi sa ne plimbam pe insula.
Odaiba este cea mai mare insula artificiala construita in Golful Tokyo. Construita in anii 1860, insula a avut ca scop, strategia militara, insa in secolul 20, din cauza dezvoltarii portuale, a ajuns o zona economica: dezvoltata pentru parcuri de distractie si mall-uri. Este singurul loc in Tokyo unde exista plaja, alaturi de Yokohama, ceea ce a dus la cresterea popularitatii.



Ca sa ajungi in Odaiba poti luat trenul, vaporul sau masina. Cea mai convenabila metoda, este trenul, cu linia speciala, Yurikamome (ce insemna pescarus negru), o linie construita in 1981, fiind prima linie 100% controlata de calculator, neexistand un mecanic care sa conduca trenul. Totodata sistemul de locomtie al trenului este special, pentru ca trenul se misca cu ajutorul unor roti de cauciuc ce se afla pe niste canale, pe patforma de beton, pe care se deplaseaza. As putea scrie un articol separat despre insula, despre, linia de tren sau despre sistemul folosit, insa cred ca e plictisitor pentru cativa din voi. Dar daca vreti informatii suplimentare, puteti citii pe Wikipedia aici, aici si aici.
Accesul pe insula se face pe Rainbow Bridge, construit intre 1987 si 1993. Podul are o lungime de 798 de metrii si o latime de 49m. Primul nivel este pentru tren, urmatorul pentru autovehicule si pietonale. Uneori, cand este senin, se poate vedea muntele Fuji de pe pod.
Am vizitat pentru inceput expozitia unde erau statuile lui: Kyle, Angelina, Brad Pit, Leonardo di Caprio,  Bruce Wiliams, Johnny Deep, lady Gaga, Michael Jakson, Beyonce, Rihanna, Audrey Hepburn, Spider Man, Beckam, Jacky Chan, o componenta a unei trupe celebre japoneze, un rockstar japonez, un celebru violonist japonez, inca un nene celebru de-al lor si Astro Boy (cel mai vechi personaj animat japonez).
Apoi ne-am plimbat pe plaja, am facut poze langa ocean, pe ponton si langa replica Statuii Libertatii si celebra cladire a televiziuni Fuji
Ne-am plimbat pe strazi si am dat de un Gundam (varianta japoneza a Transformers). Statuia e foarte celebra, atunci cand a fost montata o sumedenie de cupluri au ales sa se casatoreasca langa ea.
Apoi ne-am dus catre Dakanransha, o roata de 115 m, in care timp de 12 minute poti vedea intreaga insula. Noi am ales cabina facuta in totalitate din sticla. Peisajul a fost superb, mai ales ca deja se innoptase cand am ajuns acolo.

Infrigurati, impresionati de ceea ce am vazut, me-am intors in camin.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...