Treceți la conținutul principal

Pheonix

Am mai scris de nenumarate ori, despre cum mi-am pierdut toate pozele de pe blogger, si despre cum am pierdut, astfel, photoblogul. Insa acum o luna am avut curajul sa o iau de la capat. Sa sterg tpate articolele, ce acum erau o mimagine neagra, cu un triunghi gri pe mijloc, in interiorul caruia era un semn de exclamare. Pot spune ca e un nou blog, insa el a fost creat in 2008, pe 15 ianuarie, acum aproape 4 ani. In 2008 eram foarte activ in blgosfera, visam ca e lumea mea, o lume unde pot sa ma plang despre tot, era normal pentru mine atunci, pentru ca nu aveam nici o idee, unde e acel Eu pierdut...
Pe 13 octombrie 2008 am lansat Horea Sibisteanu - Povesti Urbane. Un blog ce se vroia sa fie si mai de nisa. Un blog pe care anuntam ca voi scrie rar, un blog ce era si este pe sufletul meu. Insa am uitat de el, nu am mai avut timp, sa ma impart in atatea locuri, plus ca renuntasem sa scriu si aici.
Astazi l-am relansat. I-am schimbat interfata, am renuntat la bennereul (ce nu mai aparea pe blog, insa eu il aveam salvat undeva...) ce era ca si titlu, benner facut de bunul meu prieten Alex (insa cred ca acum nici lui nu i-ar mai fi placut), am pus o tema prestabilita, m-am jucat la culori, la fontri si am scapat de ael gri si rosu, culori care il defineau, si a devenit un verde inchis. Are un ceas interesant si motivatia blgoului ca header, apoi, in jos veti gasii articolele.
 Apoi m-am jucat un pic si cu photoblogul, pentru ca acum sunt mai multe postari si am putut sa ii dau o alta infatisare (tot una prestabilita de la blogger- insa sunt bune) pe care am mai modificat-o un pic. E turcoaz...
Acum arata toate cat de bine, si seamna cu acesta, cel principal. Sper sa va placa si sa le vizitati din cand in cand, mai ales ca sunt poze noi pe photblog, si un articol amuzant si interesant pe povesti urbane.
Deci nu uitati de:
 Horea Sibisteanu - Joaca de-a fotografia
si
 Horea Sibisteanu  Povesti urbane

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...