Treceți la conținutul principal

Major de 10 ani

Anul asta n-am mai scris nimic de ziua mea. A fost, din noum ciudat: cu proiecte cu stress, ca de fiecare data in ultimii 8 ani. Cu o seara inainte m-am distrat bine si am ras copios pentru ultima data la 27 (multumesc S si G) iar pe 6 am vorbit la telefon, am raspuns la mesaje, la postari pe fb si am chiulit de la scoala ca sa imi iau geanta si sa ma vad cu V, singura persoana de care am avut chef in acea zi. Nu m-au sunat niste persoane la care nu ma asteptam si m-am culcat cuminte la ora 12.
A venit si a plecat. A doua zi, ca in ultimii 4 ani, m-am simtit rau. Imi simeteam picioarele grele, ma durea capul si eram obosit. Na, semne ca am mai imbatranit un pic.
Insa revelatia am avut-o abia la doua zile de la ziua mea, si anume ieri seara cand gandul mi-a zburat de la cartea pe care o citeam si s-a dus la o pustoaica aronganta ce ma scotea din petice pe vremea cand o aveam la priteni pe facebook. Si pentru ca sunt un stalker, am cautat-o pe fb sa vad ce mai face. La fel de proasta si aronganta. Dar isi pregateste majoratul. Mama, ce s-a intamplat la majoratul meu? Nu prea imi amintesc ce si cum. Adica imi aduc aminte petrecerile de ziua mea din acea perioada dar nu stiu exact cum sunt amintirile: ce e de la 16, ce e de la 17 si ce e de la 18. Au trecut 10 ani de atunci! WTF? 
Cand? Da intre timp o mare parte din prieteni s-au insurat. Unii din ei au facut si copii; fie ca si-au dorit, fie din greseala. De atunci am terminat liceul, am facut o facultate, doua mastere si am ajuns si la doctorat. Insa ma simt acelasi. O parte din prieteni ii am de atunci, iar ceilalti au venit si au plecat. Eu inca ma vad tanar in oglinda cu toate ca m-am ingrasat si nu mai reusesc sa slabesc facand foamea. Mai sunt doi ani si fac 30. Sper ca pana atunci sa nu caruntesc.
Acum inteleg de ce ma iau de pustanii de 16 ani care fumeaza pe strada si de ce mi se par atat de puierili liceienii indragostiti. Acum stiu de ce fata aia mi se pare proasta cu crengi: diferenta de varsa e maricia. Iar noi nu aveam atunci facebook ca sa ne trecem toate iubirile la statutul social, iar pe hi5 o ardeam doar ca sa vedem pozele altora. Bine ca nu aveam cu totii telefoane cu camera si nu putea sa vada toata lumea prostiile noastre. Si totusi, parca nu eram atat de prosti. Pe vremea mea Bacul se lua de minim 80% din absolventi. Acum abia daca il iau jumatate.
Deci se pare ca pana la urma am crescut si eu si n-am ramas acelasi. 
Pe curand...

Comentarii

  1. Salut,

    Nu am mai intrat pe blogul tau de ceva timp. As vrea sa las cate un comentariu pe ici pe colo dar cum am citit ca a fot ziua ta, atunci profit de ocazie sa te felicit cu o intarziere destul de mare. La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru urări!
      Legat de blog, nu cred ca ai ratat multe. In ultimul timp m-am cam limitat la carti si filme. Nu prea am mai simțit nevoia sa scriu despre alte lucruri, dar poate vine promavara si ma trezesc din hibernarea de pe blogosfera

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...