Bizaroproze

#4 Cartea de la Gaudeamus

In noiembrie la Gaudeamus, mi-am dorit trei carti. Din cele trei, doar pe asta am luat-o: una nu mai era in stoc, iar cealalta era cartonata si era prea scumpa pentru un autor ce nu imi place ata de mult.

Flavius Ardelean, pana atunci A.R. Deleanu, imi atrasesese atentia cu un roman si un volum de proza scurta, asa ca am vrut sa ii cintesc si noul volum, scot sub numele sau real.

Se pare insa ca odata cu pseodonimul, Ardelean si-a pierdut si acel ceva al sau. Sau posibil ca cele mai bune proze le-a adunat in primul volum si aici a zis ca ne pacaleste cu un nume ciudat si o grafica misto, si gata volumul.

Bizaroproze a fost dezamagirea de la inceput de an, dupa ce Deleanu/Ardelean fusese marea revelatie a anului trecut, scriitorul tanar ce mi-a placut cel mai mult, din toti pe cei pe care ii citisem.

Criticii il laudau pe Ardelean pentru maiestria subtila cu care isi scrie prozele macabre. Subtilitatea asta a existat in Aculofobia, caci in Bizaroproze nu mai e nimic subtil, totul e scris ca de un adolescent ce isi incearca mana pentru prima data.

Din dele 9 povestiri mie mi-au atras atentia doa doua: Vegetal si Sanul, in rest celalalte mi s-au parut usor superficiale sau prea scurte pentru a contura mai bine povestea. 

Cu toate ca imi doream o carte care sa ma tina in suspans, care sa fie intunecata si macabra, plasticitatea volumului m-a facut sa raman dezamagit. Nu e un volum prost, nu e o carte ce nu merita citita, e doar ceva un pic mai slab decat ne obisnuise Flavius Ardelean pana acum si pentru un fan, asta poate sa fie dezamagitor.

Pe curand...