Treceți la conținutul principal

Soldatii. Poveste din Ferentari

#2 Provocarea
In decembrie am tot iesit cu niste prieteni usor mai ancorati in lumea culturala contemorana si asta pentru ca au cunostiinte directe in aceasta lume. Astfel, in diferitele discutii a aparut un subiect, si anume concertul lui Fantastik la care a venit numai hipsterimea intelectuala. Curentul asta al hipsterilor de stanga ma depaseste, cu toate ca daca ar fi sa spun ca sunt vre-un fel de hipster (dar NU sunt), de stanga as fi.
Din discutie in discutie s-a ajuns la o lasanare de carte, ce a avut loc acum un an si un pic, in subsolul unei case, lansare la care se ascultau manele. Asa am aflat ca un anume Adrian Shiop, ce si-a dat si el doctoratul in manele (ca tipa de la Waseda, care apare in roman), isi lansa o carte despre homosexualitatea din puscarii si Ferentari.
Ajuns acasa, am intrat pe elefant, am vazut ca ebook-ul e la reducere, Si mi-am zis: hai sa o citesc si pe asta, ca suna mai interesant decat Cimitirul lui Telespan, ce a fost doar o carte scrisa ca sa socheze.
Si nu a fost o alegerea rea. Adrian Shiop nu inventeaza noi stiluri de scris, nu revolutioneaza literatura prin tehinici si jocuri. El spune o poveste pe care multa lume o banuieste, insa nimeni nu vorbeste despre ea: homosexualitatea din puscarii, abuzurile sexuale si machoman-ismul de fatada. Toate astea sunt puse la un loc intr-o poveste romantata dintre un jurnalist doctorand ce locuieste in Ferentari si noul sau iubit, un puscarias de 120 kg ce se da mare macho la bar dar e topit dupa lake asta de jurnalist. Toata povestea se consuma pe versuri de manele si dezacorduri insa pana la urma e o poveste despre o relatie toxica ce il duce pe protagonist, undeva spre marginea prapastiei.
Nu sunt de acord cu ceea ce face si promoveaza Shiop, insa nu pot spune ca romanul e prost. Chiar il recomand, daca aveti curiozitatea sa intrati in ghetourile capitalei.

Pe curand...

P.S.: De anul asta m-am decis ca la inceputul fiecarui articol despre o carte pe care am citit-o, sa ii pun numarul de ordine din anul asta si un cuvant cheie sau un grup de cuvinte ce definesc modul in care am ajuns sa citesc acea carte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...