sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Visul involburat al celor noua

#5 Coperte cu amintiri

Asta vara am aflat de cartea asa, de la o prietena draga ce acum se afla in Coreea de Sud. De fapt, daca ma gandesc bine, imi amintesc momentul in care a cumparat cartea: ea era la birou, eu eram acasa, lucram la disertatie si m-a sunat sa ma intrebe cum vin cartile de pe un anume site ca vrea sa isi ia niste romane coreene pe care le-a gasit acolo. Apoi am discutat despre Te rog ai grija de mama si am uitat de faptul ca exista si alte carti traduse la noi. Cateva luni mai tarziu, la un targ cultural, la stanul Himawari-RoKoria, am observat cartea. I-am facut o poza si am inceput sa o caut. Initial prin librarii prin Iasi, apoi prin Bacau. Am plecat la Bucuresti si am cautat-o la Gaudeamus, unde cu cateva minute inainte se vanduse ultimul exemplar, apoi am cautat-o in anticariate si intr-un final mi-am luat-o de pe libris. A ajuns acasa in apropierea Craciunului si cum am pus mana pe ea, mi-am dat seama cat imi e de dor de prietenena plecata in Coreea. Asa ca mi-am zis ca citesc aceasta carte ca sa o simt alaturi.
Man-Jung Kim este unul din cei mai cunoscuti scriitori clasici Coreeni, si Visul involburat este, astfel, primul meu roman clasic corean. Pana acum am citit doar literatura contemporana si surprinzator, chiar mi-a placut acest roman clasic.
Ceea ce este interesant la aceasta carte, e faptul ca romanul e tradus in romana de un profesor universitar corean, ce preda romana la o universitate din Seoul. Tae Hyun Oum a tradus pana acum doua romane coreene in romaana, acesta si Te rog ai grija de mama. Traducerea e ireprosabila insa iti dai seama ca e tradusa de cineva ce nu vorbeste uzual limba noastra, chiar de la prima vedere, titlul. Cati dintre noi folosim cuvantul involburat atat de des. Iar cand traducerea in engleza foloseste cuvantul "Cloudy" iti dai seama ca un traducator de la noi ar fi folosit poate incetosat in loc de involburat.
Actiunea romanului mi-a adus aminte de vizita mea in Seoul si de povestile romantate pe care ni le spuneau ghizii, in palatele pe care le vizitam. De aici m-a dus gandul la serialele coreene sin seria Intrigi la Palat, seriale la care se uita bunicul meu. Saracul se tot chinuia sa ma convinga sa ma uit cu el pentru ca sunt interesante din punct de vedere al istoriei si al mentalitatilor, insa nu avea cu cine discuta. Si uite cum, la doi ani de la comemorarea disparitiei lui, am citit o carte cu gandul la cineva, si m-a dus cu gandul la el.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)