Treceți la conținutul principal

Cum mi-am propus sa devin popular sau Placerile mele vinovate

Dupa ce am terminat liceul, am plecat la facultate la Iasi, iar toti prietenii mei, la Bucuresti. Erau o mana de prieteni si imi erau suficienti. Asa ca ma hotarasem ca nu am nevoie de prieteni noi si ca o sa imi consum relatiile de prietenie vechi, prin telefon. Inca era epoca cosmote cu 2000 de minute asa ca aveam de unde sa vorbesc. Insa vorbitul la telefonpauza de pauza si ori de cate ori ma simtema singur m-a plictisit si uneori nu reuseam sa ne sincronizam si ma simteam tot mai singut tot mai des. Intr-o seara, dupa o bauta crunta, am decis sa imi schimb atitudinea si sa o iau pe un alt drum. Atunci mi-am propus sa devin popular. Pentru asta aveam de parcus un drum lung si trebuia sa schimb multe. Tricoul meu cu "I will try to be nicer if you try to be smarter" nu mai putea fi purtat. Versurile din Imnul Vranceanu ce spuneau "Nu vom fi nicicand prieteni cu trantori si repetenti" trebuia uitat. Trebuia sa o las mai usor cu cartile si sa gasesc noi hobbyuri ce trebuiau sa fie populare. Asa am ajuns sa ma uit acum la 50 de seriale...
Am inceput sa interactionez cu colegii, m-am oferit sa fiu sef de grupa si am inceput sa fac vizite la colegi si sa particip la peteceri prin camere de camin, unde se asculta muzica populara. Incetul cu intetul am lasat-o mai moale cu jazz-ul si cu rockul si am inceput sa ascult muzica comerciala. Incetul cu incetul am lasat-o moale cu cartile si am inceput sa ma uit la seriale si la filme. Si totul dadea roade. Eram tipul amuzant si destept dar popular, nu mai eram ciudatul cu nasul pe sus. Existau foarte multe aspecte pozitive: legasem prietenii, lumea ma cunoastea si eram mult mai increzator in mine.
Jucam un rol ce incetul cu incetul incepuse sa ma acapareze si adevaratul eu disparea. Nu mai stiam cine sunt si ce vreau. Asa am inceput si blogul.
Cu timul insa am revenit la vechile obiceiuri. Daca o persoana mi se pare proasta, se vede pe fata mea ca nu imi face placere sa am de-a face cu ea, am reinceput sa citesc si daca tot am patima filmelor si a seriaelor, am decis sa le vad pe alea bune si nu pe alea populare. Placut inca sunt pentru ca umorul nu mi-l poate lua nimeni insa nu mai sunt popular si nici nu imi mai doresc asta.
Doar ca au ramas si efecte secundare. Imi place muzica comerciala. Aproape orice bunti bunti de pe radio imi place si din cand in cand ma apuca cheful sa ma uit la un film prost, o comedie din aia de duzina, comerciala. M-am invatat cu aspectele astea de muritor de rand, aspecte pe care unele cunostiinte cu care imi place sa imi petrec timpul nu le inteleg si le-am numit "Placeri vinovate". Daca exista un trend in lumea intelectualimii tinere actuale, in care se asculta manelele lui Romeo Fantastik (se pare ca nu sunt atat de inteligent si deschis la minte ca sa inteleg trendul asta), de ce sa nu ma accepte si pe mine ca imi place Inna si Alexandra Stan?
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...