121

Am stat in Iasi 5 ani si din astia 3 ani si jumatate am avut masina. Am invatat orasul si cartierele in plimbarile mele nocturne, plimbari cu prieteni ce sufereau de insomnii ca si mine. Dar in tot timpul asta n-am avut niciodata de-a fae cu autobuzul 121. Mint, am mers din Tudor in Tatarasi cu el, dar invers, in Alexandru, niciodata. Ma intalneam cu el in trafic, il injuram cand eram blocat in spatele lui pe stradute inguste prin Galata, dar pana joi nu am facut niciodata o plimbare cu el.

E ciudat cum in doi ani uiti un oras pe care l-ai invatat in 5. Ma simteam ca un om ce redescopera un prieten vechi pe care nu il mai vazuse de zeci de ani. Prima data m-am pierdut pe la Tesatura. E traseu de autobuz si de aia nu intelegeam de c a ocolit atat ca sa ajunga in Podu Ros. Pana sa ma desmeticesc eu ce si cum a venit si primul control. Un marlanoi ce vorbea urat si pe ton, pe care l-am rugat sa imi arate legitimatia de controlor si care s-a ofuscat ca imi permit sa-i cer asta.
Apoi a urmat traseul Podu Ros, pasarela Nicolina, drumul sutentiei mele. Drumul ala imi aduce aminte de multe. Imi aduce aminte de sora mea din Iasi, Lavinia, si de noptile de sesiune in care lucram si invatam pana tarziu si o duceam acasa pe traseul ala. Imi aduce aminte de Ilinca cand a stat cu Mara in capatul orasului in CUG si imi aduce aminte de drumul spre casa familiei Chiper, casa cu cele mai reusite gratare.
Pe sub pasarela la stanga e drumul ce duce spre Galata, pe langa Gara internationala si Spitalul de Recuperare. E drumul spre Shumy, drum pe care l-am invatat tarziu, prin anul 4, cand blondul nostru a inceput sa piarda noptile cu noi pentru ca nu mai era implicat intr-o relatie serioasa. Intotdeanua ma incurcam pe acolo pe sub parasela din Alexandru si niciodata nu stiam cum sa ajung exact la el. Acum nici atat.
De acolo am luat-o pe nistre stradute de care nu prea imi aminteam, si am ajuns in Zimbru, la Anca.  Imi aminstesc de niste nopti din anul 4 si de anul 1 de master ultimul nostru an impreuna. Dupa asta totul s-a destramat.
Acum drumul ala duce la niste prieteni mai noi, un cuplu frumos ce mi-e tare drag. Dar ori de cate ori o sa trec pe acolo, tot de vechii prieteni imi voi aduce aminte.
Pe curand...