vineri, 1 noiembrie 2013

Petrecere de Halloween

Cine ma cunoaste persoanal stie ca nu sunt un fan Halloween. Insa anul asta chiar am avut chef sa ma distrez de sarbatoarea asta imprumutata. Am avut ideea costumului inca din Japonia, cand mi-am cumparat yukata, insa atunci ma gandeam ca o sa imi desenez niste sprancene in sus si atat, nu ca o sa imi fac masca de kabuki pe fata.
Am pornit cu costumatia in geanta spre Zimbru, unde urma sa ma schimb si sa fiu machiat. De unde sa stiu eu ca am de-a face cu asa o experta, ce s-a apucat sa-mi dea cu alb pe fata ca sa imi schimbe tonul tenului? Cand am vazut ca sunt atat de palid, mi-a venit in cap un actor de kabuki si de la o imagine pe net, am ajuns la machiajul de pe fata.
Am ajuns in Cafeneaua Lapusneanu, unde erau destul de multi oameni costumati, insa nu prea era atmosfera. Muzica minimalistica, oameni beti (doi ce isi dezvoltau dragrostea de bro, si unul ce voma intre picioare, stand calm pe scaun, la masa). Vine o tipa, ne roaga sa ne trecem numele si costumatia pe un biletel, se face extragerea, Horea castiga ceva de baut. Cu ce bausem eu si cu ce am primit, m-am ametit binisor, cat sa merg sa ma distrez in alta parte.

Am plecat de acolo, in Arte. In Arte era atmosfera misto. Oamenii erau deja pe treaba lor, se dansa liber si lipsit de inhibitii, insa numai muzica veche. Parca as fi vrut ceva nou, buntzi, buntzi. Cam cald si prea mult fum. Dar am stat pe acolo o ora si am plecat in Dublin.
In Dublin era misto. Concert live cu Shukar Nation, muzica de petrecut, dar plin ochi. Nu aveam cum sa ne indreptam mai departe de intrare. Multa lume costumata si atmosfera misto. Am stat si acolo vreo jumatate de ora si am plecat. Fiecare la casele lui. Mi-am dat yukata jos, mi-am pus un cardigan, o esarfa si geaca, ochelarii pe ochi, si asa mazglit pe fata, am plecat pe jos pana in Tudor. M-am oprit la o shaorma, ca imi era o foame de mor si am speriat, fara sa vreau, portarita din camin.
A fost studentesc, a fost cum nu mai fusese de mult si mi-a placut. Mai putin partea in care m-am frecat cu apa si sapun pe fata sa imi scot machiajul si tot mai am un pic de contur pe la ochi.
Pe curand...

2 comentarii:

  1. De ce nu ai scris si de dovlecelul tau :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pentru ca unele lucruri raman doar pentru mine, sau pentru prieteni. Chiar vrei sa stie toti de dovlecelul meu iubaret :))

      Ștergere

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)