Coreea de Nord, nimic de invidiat. Adelin Petrisor, multe de invidiat

Abia m-am intors de la o activitate organizata de cei de la Liga Studentilor Jurnalisti din Iasi si Editura Polirom. La Ateneul Tatarasi a foat invitat Adelin Petrisor si , s-a rulat documentarul pe care l-a realizat dupa ce a fost in primavara anului 2012 in Coreea de Nord pentru sarbatorirea a 100 de ani de la nasterea Presedintelui Etern - Kim Ir-sen si s-au vandut cartile publicate de jurnalist la Polirom. Documentarul nu e nou, pentru cei ce l-au vazut la TVR. A fost nou pentru mine si cele 20 de minute mi-au facut pielea de gaina. Interesanta a fost conversatia de dupa, conversatie pe principiul Q&A, unde publicul a pus intrebari si Adelin a incercat sa raspunda.
Dar sa incepem cu inceputul. Am vazut afisul evenimentului intr-o statie de autobuz. Am dat sfoara in tara si s-au aratat cativa interesati. Ditre astia, a ajuns doar Rebecca, restul erau ocupati.
Documentarul mi-a ridicat toate firele de par de pe piele si mi-a facut pielea de gaina. Tot respectul pentru Adelin Petrisor si pentru cameraman (Grasu?) ca au avut curajul sa filmeze ce nu era voie. Asta l-a costat, e banat pe viata sa intre in Coreea de Nord, insa a aratat ceea ce a vazut el acolo.
L-am gasit pe youtube dar calitatea nu e atat de buna, din pacate.



Sunt doua scene ce m-au marcat. Cea cu femeia cu sorcova, ce e mutata in spate pentru ca nu sorcoveste cu prea mult elan. In momentul in care e mutata in spate, fata incremeneste de frica (3:18). Isi da seama ca o sa aiba probleme dupa. A doua e cea cu femeia intervievata ce il intreaba pe ghid: "Ce trebue sa zic?" si nu "Ce ati vrea sa zic?"
Coreea de Nord e o tara ce a ramas blocata in trecut. Nu exista concurenta, deci nu exista performanta. Cultul peronalitatii e dus la extrem pentru ca asiaticii din zona Asia-Pacific sunt formati in asa fel, sa fie respectosi fata se conducator. Acolo, comunismul dus la extrem a inflorit din plin. Ceausescu a luat de acolo ideea ce cartela si cultul personalitatii si asta l-a costat mult, pentru ca noi romanii suntem un popor ce nu se supune si se enerveaza cand cineva ii impune ceva.
Adelin Petrisor era destul de impresionat de numarul mare de participanti si a raspuns pertinent la intrebarile ce i s-au pus timp de o ora. Eu ii citesc blogul destul de des si chiar mi-a mai raspuns cand i-am comentat si ii respect mult munca, de accea am si tinut sa merg la Ateneul Tatarasi.
Si m-a facut curios cu o carte pe care am si descarcat-o, dar o sa scriu despre ea la momentul potrivit. Poate asa imi revin si ma reapuc de citit. Doua luni am cam tras chiulul.
Pe curand...