Seminariile Himawari - Religie
Asociatia Romano-Himawari a organizat impreuna cu Libraria Floarea Vietii o mana de seminarii pe teme japoneze: de la Istoria Japoniei la Artele Martiale, Geisha si Religia. Nu am apucat sa ajung decat la cel cu religia, seminar ce s-a tinut sambata pe inserat.
Ma asteptam sa fie altceva, sa fie multe intrebari si dezateri dupa si abordarea sa fie diferita. Japoonezii nu sunt religiosi. Shintonismul e destul de libertin si pe langa asta, japonezii il impart cu budismul, unde comemoreaza mortii.
Seminarul a fost tinut de un pustiulica, de vreo 16 ani, o enciclopedie ambulanta, cu diaree verbala, ce s-a simtit in largul lui, povestind despre mituri si povesti cu zei, povesti pe care nici japonezii nu le stiu. Nu e de mirare ca nimeni nu a pus intrebari la sfarsit si sa toata lumea a plecat glond dupa ce pustiulica a multumit pentru prezenta. Nici eu nu am putut sa fiu atent. Initial, combinatia mea de OCD-ADD avea o fixatie cu powerpointul ce nu era full-screen, apoi am avut o problema cu sacoul tipului, sacou in doi nasturi ce era incheiat la amandoi nasturii. Cu toate ca povestea despre niste zei shinto ce au creat prin dragostea lor insulele arhipelargului nipon si explica anumite sarbatori shintoniste, mare lucru nu am inteles pentru ca nu a explicat ca pentru niste oamenii ce nu prea au inforatii pe acest domeniu ci ca pentru alti patimiti de shintonism ca si el. Eu ad fi facut prezentarea asta altfel, mult mai ancorata in Japonia contemporana, as fi vorbit mai mult despre temple si cladirile comonente unui templu decat sex intre zei si deceptii in ceruri. Insa pustiulica e doxa, se vede ca e pasionat si stie multe, dar din pacate a reusit sa plictiseasca si nu sa capteze atentia.
Pe curand...
Ma asteptam sa fie altceva, sa fie multe intrebari si dezateri dupa si abordarea sa fie diferita. Japoonezii nu sunt religiosi. Shintonismul e destul de libertin si pe langa asta, japonezii il impart cu budismul, unde comemoreaza mortii.
Seminarul a fost tinut de un pustiulica, de vreo 16 ani, o enciclopedie ambulanta, cu diaree verbala, ce s-a simtit in largul lui, povestind despre mituri si povesti cu zei, povesti pe care nici japonezii nu le stiu. Nu e de mirare ca nimeni nu a pus intrebari la sfarsit si sa toata lumea a plecat glond dupa ce pustiulica a multumit pentru prezenta. Nici eu nu am putut sa fiu atent. Initial, combinatia mea de OCD-ADD avea o fixatie cu powerpointul ce nu era full-screen, apoi am avut o problema cu sacoul tipului, sacou in doi nasturi ce era incheiat la amandoi nasturii. Cu toate ca povestea despre niste zei shinto ce au creat prin dragostea lor insulele arhipelargului nipon si explica anumite sarbatori shintoniste, mare lucru nu am inteles pentru ca nu a explicat ca pentru niste oamenii ce nu prea au inforatii pe acest domeniu ci ca pentru alti patimiti de shintonism ca si el. Eu ad fi facut prezentarea asta altfel, mult mai ancorata in Japonia contemporana, as fi vorbit mai mult despre temple si cladirile comonente unui templu decat sex intre zei si deceptii in ceruri. Insa pustiulica e doxa, se vede ca e pasionat si stie multe, dar din pacate a reusit sa plictiseasca si nu sa capteze atentia.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu