Treceți la conținutul principal

Medalion Miyazaki la Clubul Cinefililor Iasi

Miercurea trecuta a inceput seria de proiectii ale animatiilor lui Hayio Miyazaki cu Vecinul meu, Totoro.
A fost pentru prima data cand am mers la Casa de Cultura Mihai Ursachi a municipiului Iasi. Stiam ca exista in spate la Muzeul Eminsescu, insa niciodata nu am fost acolo. La etaj, intr-o sala micuta de cinema, o mana de tineri, batrani si copii pasionati de Japonia au vizionat celebra animatie a marelui regizor.
Cand am vazut Totoro, l-am vazut dublat in engleza, acum a fost in japoneza cu subtitrare in engleza. Mi-a placut la fel de mult, poate mai mult pentru ca am auzit limba aia pe care n-am reusit s-o invat si de care mi-e e atat de dor. Dar mi-am dat seama ca a fost multa adaptare in traducere pentru ca de multe ori era tradus altceva decat ce ziceau persoanejele (deci totusi stiu si eu acolo o boaba).
Saptamana viitoare, tot miercuri si tot la aceasi ora: 18:00, ruleaza Howl's Moving Castle, un alt film animat de exceptie. Pentru cei pasionati de anime- ce nu au vazut filmul, sau pentru cinefili in general, recomand animatiile lui Miyazaki. Sper ca in cele patru saptamani sa fie si ultimul sau film (cu toate ca nu prea cred) pentru ca e singurul film de-al studioului pe care nu l-am vazut.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...