Nu am fost un fan al romanului lui Dan Lungu. Mi s-a parut usor lipsit de profunzime, prea multe informatii ai povesti intr-un numar redus de pagini. Apoi s-a lansat filmul, film in care joaca una din actritele mele preferate. Nu am apucat sa-l vad, eram inca in Japonia iar acum astept sa apara pe
romfilmpromotion.ro. In urma cu o luna am citit pe facebook ca Lucian Dan Teodorovici a adaptat romanul petru o piesa de teatru ce urma sa aiba premiera pe 6 decembrie. Cum sunt un fan al lui LDT am zis ca trebuie sa merg. Poate acolo as fi avut curajul sa ma duc la dumnealui si sa-l salut, sa-i spun in fata cat de mult ii apreciez munca. Dumnealui stie, mi-a citit blogul, ne-am imprietenit pe facebook, dar totusi as fi vrut sa-i spun asta si in fata. Ei, n-am avut curaj. L-am vazut in foaierul Ateneului Tatarasi, mi s-au inmuiat picioarele si am fugit spre iesire.
Am avut putine emotii legat de piesa de teatru. Dupa cum va spuneam, romanul nu m-a dat pe spate si mi se parea greu de adaptat intr-o piesa de teatru. Am citit despre conceptul original in care a fost transformat in film, insa asta nu se putea realiza si in teatru asa ca mai mult manat de curiozitate am vrut sa merg. Am avut inspiratia (de fapt, am fost sfatuit) sa fac rezervare. Biletele au fost vandute de ieri dimineata si la reprezentarea de aseara si la cea din seara asta de la 19. Asa ca se mai joaca si azi de la 5.
Mi-a placut mult adaptarea si am admirat curajul de a alege doar o parte din roman pentru adaptarea de pe scandura. A fost inovativa, plina de umor si axandu-se numai pe o parte din roman, nu a mai parut acel amalgan de povesti, amalgan ce nu mi-a placut in roman.
Cat despre LDT, poate data viitoare o sa am curaj sa intru in vorba cu el. Poate!
Pe curand....
Comentarii
Trimiteți un comentariu