Treceți la conținutul principal

Povesti de transport in comun

Miercuri am plecat acasa. Era treaba multa de facut. Pe langa faptul ca imi era dor de casa, ca trebuia sa ma incarc cu energie, bani si mancare, mai trebuia sa dau un interviu la tv si sa ma vad cu Super Kos, pe care am lasat-o logodita si am gasit-o maritata. Cu interviul nu a mers, din nou. A treia incercare fara succes. Prima data nu am putut eu, a doua oara nu mi-a raspuns ea, acum am putut amandoi dar Crin si Pasarela Margineni au dat presa locala peste cap si nu s-a mai putut. Bine ca m-am vazut cu Cosminelul ca altfel o luam razna.
Ei, dar ca sa ajung acasa trebuia sa apelez la un transport in comun. Cu o saptamana inainte desocperisem trenul regio de la ora 7:30 seara, ce ajunge pe la 11 in Bacau. Sa traiasca la racoare doamna Boagiu ca a scumpit trenurile la greu, le-a schimbat numele si le-a anulat la greu. Iasi-Bacau si Bacau-Iasi nu mai are accelerat, doar personal. Trei ore jumate si 21.50 lei. Mai aveam posibilitatea de doua ore cu maxi, 30 de lei. Aici e discutabil. In maxi e ingramadit, in tren ai loc cat vrei dar face mult. Dar cu tableta incarcata de filme, merge drumul. Imi place mai mult asa.

De intors acasa, ultimul tren era la 14:30 spre Iasi.Cam devreme, dar na. Mi-am pus seriale pe tableta, am baut-o pe mama la cap sa termine tot pachetul pana la 2 ca sa am timp sa plec. Pe la 12 vine nana-miu cu o idee. Are el colegi ce fa drumul Bacau-Iasi mereu. Sa sune pe unul sa vada daca pleaca duminica. Era unul, pleca pe la 6 jumate. Perfect, asa aveam si eu mai mult timp si nu mai eram ple fuga. Ajung la 6 la serviciu la el, ma intalnesc cu respectivul si aflu, din vorba in vorba, ca plecam cu maxi. Ce? Pai eu de ce m-am mai dus pana acolo, cand mama putea sa ma lase direct la gara. Si ce afacere e asta? Nu stiu ce-o fi crezut omul ala cand s-a trezit cu mine acolo, sa merg cu el la gara. Credea ca sunt retardat, de nu ma descurc singur sa fac asta, cand stia ca e al 6-lea an al meu de Iasi.
Bun, s-a amuzat toata lumea de mine si de tzeapa luata dar am ajuns la Iasi.
Ajuns in autogara, ma indrept spre un taxi, ca era tarziu si aveam mult pachet si nu mai puteam sa merg cu toate dupa mine cu tramvaiul si apoi pe jos. Si asa le carasem de la nanu de la servici (pe langa RMB - pentru bacauani) pana la gara. Ma racoleaza un taximetrist si ma intreaba daca merg in Tudor. Ok. Era singurul taxi. Ma urc in masina si mai era unul acolo. Poate era un coleg, imi zic. Pe drum aflu ca si ala mergea tot in Tudor si m-am gandit ca taximetristul, om omenos, s-a gandit sa ia doi odata ca sa platim mai putin. Increderea mea orbeasca in bunatatea umana a murit cand am ajuns la destinatie. Cand ala ne-a cerut aceasi suma de bani la amandoi. 13 lei tipului din fata, si 11 mie. 11 mie pentru ca ala se mai oprise undeva si  l-am asteptat. Pai cum, de ce? Pentru ca el, singurul taximetrist de la autogara nu vroia sa faca cursa asta, pe motiv ca e prea scurta. 13 lei e o cursa scurta? I-am dat banii, ca tot aia era si daca mergeam singur, dar de principiu m-am suparat. Si pana m-am prins eu sa-i fac o poza la indicativ, a si plecat.
Bun venit acasa, Horea! Mai ai putin si o iei razna de tot!
Pe curand....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...