Cronicile genocidului

Acum mai bine de un an si jumatate citeam in ziare de Premiul pentru Literatura Augustin Fratila si Matei Brunul primul roman ce a castigat acest mare premiu. Asa l-am descoperit pe Lucian Dan Teodorovici (despre care am tot scris aici de nenumarate ori) ce a devenit unul din autorii mei preferati. 

Pe la inceputul anului mi-am adus aminte de premiul asta literar si am inceptut sa caut cine l-a castigat. Am gasit greu informatia si asta m-a uimit. Cu un an inainte toata presa scria, acum nu mai interesa pe nimeni?

Mi-am pus ebook-ul in wishlist si cateva burse mai tarziu l-am cumparat. Acum, dupa cateva alte luni, i-a venit randul la cititi.

Cronicile Genocidului, sau Radu Aldulescu, imi aduce aminte de Mircea Cartarescu si primele doua volume din Orbitor (al treilea e jenant -  nu stiu ce a parit Cartarescu in ultimii ani dar s-a dus la vale). Citind cartea asta mi-am adus aminte de vechiul meu pat de acasa si de pozitia in care citeam Orbitorul in clasa a 9-a. Mi-a amintit de placerea aceea pe care o aveam desoperind postmodernimsmul si m-a facut sa ii mai dau o sansa lui Cartarescu. O sa citesc Frumoasele straine o carte pe care mi-am cumparat-o cu ani in urma si pe care nu am mai citit-o Pe de alta parte, povestea romanului si naratiunea, m-au dus cu gandul la fimele romanesti contemporane. As vedea un film dupa Cronicile Genocidului, un film cu sanse mai la Cannes sau la Berliniada.

Radu Aldulescu face o cronica taioasa a Romaniei contemporane, a Romaniei de provincie. Personaje secundare sun sefi de ziar ce conduc autoritatile santajandu-le cu articole in ziar, politicieni corupti, fara coloana vertrebrala, oameni ce au functii pe pile si un personaj principal extrem de interesant. Dracul, e un recidivist, un fost puscarias ce duce o viata mizerabila, in ultimul strat al societatii.

Am descoperit un nou autor pe care o sa-l devorez si am inteles ideea unei edituri, Cartea Romaneasca.

Pe curand...