joi, 19 iunie 2014

Acel moment cand...

...tragi cu urechea la conversatia cuiva si te trezesti sa-l corectezi cu voce tare cand face o greseala.
Nu vi s-a intamplat niciodata? Mie era sa mi se intample de cateva ori pana azi, cand mi s-a intamplat pe bune.
Veneam de la Iasi la Bacau si ma plictiseam de moarte. Eram prea obosit ca sa citesc, nu aveam chef sa ma joc pe telefon, ma plictisea muzica din playlist si soferul asculta un radio ce mi se parea banal. Norocul meu a fost ca babuta ce statea in spatele meu a inceput sa vorbeasca la telefon, dar tare, de am inceput sa o aud prin muzica din casti.
Nu stiu cu cine vorbea, stiu doar ca persoana respectiva forbeaste foarte mult la telefon pentru ca o ruga sa o mai rareasca cu telefoanele cand e acasa ca sotul doamnei din maxi ii facea scandal ca vorbeste prea mult cu asta. Adevarul e ca u vorbit vreo ora jumatate. Despre una, despre alta: cum sa educi un copil, cum nu il educa bine aia care "ei e copil, are par la cur de acum, e ditamai femeia, proasta!", despre femeia ce a murit in autobuz ca a facut infarct cand soferul a pus frana brusca, despre un cutare care a venit la repsectiva, mai mai sa cerseasca un borcan (din cele 12 pe care le facuse) de dulceata amaram ce care stia de la ast gura sparta cu care vorbea. Dar din tot ce vorbeau, eu ramasesem fixat pe povestea cu tramvaiul. Cum de a ajuns mai tarziu la maxi si totusi, a avut noroc de l-a prins.
A inceput povestea cu drumul Bacau- Iasi si cum era sa piarda maxi-taxiul de dimineata. S-a oprit din povestire sa ii explice interlocutorului cum a fost la spital, cum a operat-o cu laser si -a dat drumul dupa cateva ore. S-a intors la poveste si i-a relatat cu o fata care a urcat la Targu Frumos, si care a stat cu fundul pe o geanta mare tot drumul, a dus-o pana la spital si i-a explicat cum sa se intoarca singura. Numai ca dupa operatia, si-a dorit sa se duca la catedrala. 
Si iar pauza cu nu stiu ce salata de orez pe care o face fata ei din Anglia pe care o stie de la o indianca. Ma scotea din minti. Vroiam sa aud deznodamantul... Intoarsa la povestea principala ajunge la un episod in care un cuplu o invata cum sa ajunga la gara de la teatru. "De acolo trebuia sa iau metroul!". La care Horea (dâng dâng dâng de tănălău) zice cu voce tare. tramvaiul! La care babuta: "Aoleu, vezi daca merge aparatul asta in masina la sofer si masina asta face zgomot cand merge, vorbesc tare s-as fudula de urechi si ma aude lumea ce vorbesc si ma corecteaza!" Atat mi-a trebuit. Rosu pana in varful urechilor, am scos kindle-ul din geanta si -am apucat sa citesc. 

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)