joi, 5 iunie 2014

Dezordinea preventiva

L-am descoperit pe Matei Visniec in clasa a XII, cand studiam dramaturgia la romana, si la teatrul absurdului am studiat Cai la Ferestra. Mi-a placut atat de mult ideea de teatru absurd incat mi-am cumparat volumul in care se afla piesa studiata si l-am citit pe tot, "Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal". 
Acum trei ani am vazut pentru prima data o piesa de-a lui pusa in scena, la Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi, Negustorul de Timp ce fusese jucata acolo in premiera mondiala, in prezenta dramaturgului. 
De cand m-am intors in Bacau mi-am propus sa merg la teatru. Teatrul Bacovia are specacole foarte bune. Unul dintre spectacole e Angajare de Clovn, de Matei Visniec, piesa ce se joaca de cateva stagiuni, cu un succes mare la critici (bacauanii sunt snobi si lenesi, deci nu prea vin la teatru) insa eu nu am apucat inca sa o vad. Am vazut ca s-a jucat de vreo doua ori si de fiecare data am ratat momentul... Sper sa o mai prind...
Acum cateva luni am vazut pe facebook o postare despre un roman de Matei Visniec. Am ramas surprins de lipsa mea de cunostiinte. Oare cum imi scapase ca scrie si proza. Am cautat repede pe net si am descoperit ca Dezordinea preventiva, publicat la Cartea Romaneasca, are si e-book, pe care l-am cumparat din una din burse (in programul "Minim un e-book si o carte pe luna" - progra finantat de creierul meu prin UTI :)) ). Randul la citit i-a venit abia sambata seara. Am descoperit un roman foarte captivant, o radigrafie cu influente absurde a jurnalismului din zilele noastre. Fara braking news si SoC! Visniec scrie o carte misto, la persoana intai, despre un jurnalist novice ce lucreaza la un radio important din Franta. Pe plan secundar, partea absruda, e povestea cu sobolanii inteligenti ce semneaza un acord cu oamenii pentru a traii inpreuna in pace.
Cartea mi-a adus aminte de prietenii dragi din Tokyo si nu pentru ca apar cateva stiri din Japonia in materialele prezentate de jurnalistii din roman, ci pentru ca personajul principal vibra in aceleasi frecvente un un om drag mie, un prieten din Tokyo de care mi-e dor.
E o carte pe care o recomand cu drag pentru ca e scrisa atat de curat si simplist incat povestea cu sobolanii ti se pare reala.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)