Treceți la conținutul principal

Ochii care nu se vad...

Multi dintre voi trebuie sa cunoasca sentimentul acela de nevoie a unui final. Atunci cand ceva se termina brusc sau pe neasteptate si parca simti nevoia sa ai parte de un final clasic si nu de unul modern, deschis.
E un caz clasic in lumea serialelor: Scrubs- avut parte de un ultim sezon jenant. Cu toate ca parte din actorii principali plecasera, decorurile fusesera schimbate, poveste era alta, ei s-au incapatanat sa continue povestea. Asa am facut si eu anul asta in Iasi. Cu toate ca plecasem de acolo acum aproape trei ani, cu toate ca nu mai era mai nimeni din vechea gasca, si colegii de la scoala erau altii, eu m-am incapatanat sa cred ca e bine.
Insa cand o primul lucru pe care ti-l spune o persoana din conducerea scolii cand te vede e: "Vai ce cauti aici? Ai dat-o in bara acolo?" si afirmatiile rautacioase continua pana in ultima zi cu: "Chipurile ai terminat un master in Japonia", e timpul sa te trezesti. Acum, dupa 8 luni imi dau seama ca am avut o ambitie proasta. Sa termin masterul pe care il incepusem la Iasi, sa ma strofoc sa sciu o disertatie calumea, sa fac o impresie buna la comisie, sa fie totul perfec... e bullshit! A fost frustrant! M-am luptat ca un bou cu niste oameni ce trebuiau sa fie deascali in primul rand, insa au uitat aspectul asta si s-au infatuat cand si-au vazut functiile scrise pe usi si birouri.
Sunt dezamagit de toata povestea asta si imi dau seama tot mai clar ca nu asta era drumul meu. Daca acum vreo 6 ani ma vedeam la doctorat in Iasi, daca prietenii vechi imi spun si acum ca ei ma vad un prof excentric, acum zic eu nu! E un cuib de viespi acolo si nu e de mine. Dupa ce promovezi universitatea si faci o buna impresie despre tine si scoala de unde vii, la o universitate de renume din Japonia, si nimeni din conducerea scolii nu te felicita pentru ceea ce ai facut, ci din contra te intreaba suspec de ce te-ai intors la ei, e clar ca acolo e un cerc inchis si nimeni din exterior, oricat de bun ar fi, nu poate sa intre.
O sa-mi fie dor de toti ceilati, de profesorii cu care am tinut legatura de-a lungul timpului, cu cei pe care i-am descoperit anul asta. O sa-mi fie dor de oras, de prietenii de aici. Dar acum chiar ca e sfarsit de serial. Horea si Iasiul nu mai fac echipa.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...