Banana Yoshimoto - N.P.

Au trecut aproape 11 luni de cand am citit prima carte de Banana Yoshimoto. Nu aveam de gand sa citesc cartea asta acum, ci o carte ce trebuia sa ajunga la mine de la Sibiu via Iasi. Numai ca "via Iasi" a uitat sa mi-o aduca. Ajuns in sediul de la Himawari, am tras un ochi in biblioteca lor si am vazut cartea asta. Stiam ca e tradusa de Roman Pasca si am zis sa o citesc. Oricum era ultima carte pe care o citeam pana la disertatie, deci era perfecta fiind atat de micuta.

Am ajuns acasa si m-am uitat pe goodreads sa vad cate stele am dat primei carti citite. 4 stele mi s-a parut prea mult pentru o carte de care nu imi aduceam aminte nimic. Incercam sa caut amintiri legate de carte dar era blanc total. Cum se poate sa fi uitat totul in mai putin de un an? Am intrat pe blog si am cautat articolul despre carte. Am citit acolo ca imi placuse mult stilul simplist in care scria Banana. Citind cele cateva referinte despre carte am inceput sa imi amintesc, ca prin ceata, cartea. 4 stele erau prea mult pentru o carte pe care am uitat-o intr-un timp atat de scurt. Am modificat si i-am dat 3.  Romanului N.P. am vrut sa-i dau 5, dar am lasat 4. Sper sa nu o uit si pe asta repede, pentru ca mi-a placut foarte mult.

Romanul e o poveste toxica dintre trei frati, copiii unui scriitor ratat Takase Sarao, scriitor ce devine celebru dupa ce se sinucite si opera lui, o colectie de 97 (98, 99) de povesti scurte adunate intr-un volum numit N.P. e publicata, si o tipa - personajul principal, ce e prinsa oarecum in povestea lor si in blestemul cartii asteia ce atrage dupa ea numai moarte.

Pe parcursul lecturii am avut impresia ca am fost si eu odata prins intr-o relatie din asta toxica, insa nu imi amintesc cand. Sa fi fost in alta viata...?

Si totusi, de ce e descris ca un roman feng-shui? Banana e mai melancolica si scrie mai altfel decat restul scriitorilor japonezi, dar feng-shui nu mi s-a prea parut...

Pe curand...