Treceți la conținutul principal

Printesa Bari

Daca sunteti cititor fidel al blogului stiti ca am facut o vizita de 4 zile la Seoul, pentru nunta unei prietene, iar in urma aceste excursii, m-am indragosit de Coreea. Inainte de vizita asta (dupa cum am mai spus) am cautat pe net informatii despre cele mai importante romane sau cei mai importanti scriitori contemporani coreeni. Acolo am descoperit ca referinte Your Republic is Calling You, un roman scris de Young- Ha Kim, de care am citit apoi, I Have the Right to Destroy Myself, Please Look after Mom de Kyung-sook Shin, pe care am cumparat-o din aeroportul din Seoul, roman ce a fost tradus si publicat prin ICR la inceputul lunii martie, de catre o mana de profesori coreeni de romana de la o universitate din Seoul si The Guest de Hwang Sok-young, carte pe care am tot cautat-o pe net pentru ca am ajuns da iubesc literatura coreana si sa o consider o literatura de referinta pentru mine.

Asa ca am avut doua motive sa cumpar Printesa Bari. Primul era ca e literatura coreana, iar la momentul respectiv credeam ca e primul roman corean tradus la noi (insa la scurt timp am aflat ca e primul roman tradus de un traducator roman pentru ca fusese publicat cu doua saptamani mai inainte, Te rog ai grija de mama) iar al doilea citatul lui Kenzaburo Oe (unul din scriitorii mei preferati japonezi), ce spunea "Fara indoiala, cea mai puternica voce de prozator a momentului, din Asia de Est". 
E a doua ora cand merg pe mana lui Oe si nu regret. Prima data a fost cu Yoko Ogawa si al ei Hotel Iris, roman pe care l-am devorat in doua zile lenese de stat in pat.

Abia dupa ce am inceput sa citesc cartea (la trei luni de la momentul la care am cumparat-o) si am descoperit cat de mult imi place, am dat sa caut alte carti scrise de autor, si am descoperit ca e unul si acelasi cu cel ce scrisese romanul pe care il cautam, The Guest. La ce nume grele au coreenii astia, imi pare rau ca nu am retinut...

In momentul de fata, e unul din cele mai bune romane pe care le-am citit. Mai mult ca sigur ca sunt subiectiv si sunt inca sub influenta cartii asteia, insa romanul asta are de toate.
In primul rand, trebuie sa stiti ca coreenii din sud au o fixatie cu fratii lor comunisti. Cum noi avem o fixatie cu anii comunismului, ei au una cu Coreea de Nord.
Personajul principal al romanului, Bari, e o coreanca din nord ce are un destin si o poveste ce te face sa lasi cu greu cartea din mana. Povestea te plimba prin anii de foamete din Coreea de Nord, la politia politica, la gandul de evadare si lumea occidentala, pe durata unei vieti de om. Pe langa faptul ca are o viata foarte antrenanta, Bari mai e speciala dintr-un motiv iar acest mic secret al ei e un alt element ce a facut sa imi placa romanul asta atat de mult.
Trebuie citit! Am inceput deja sa imi strezez prietenii cu cartea asta, deja o consider un cadou pentru multi prieteni. E timpul sa va stresez si pe voi.
Bravo Polirom pentru initiativa. Sper sa se vanda bine si sa mai publicati romane coreene ca eu nu mai am de unde sa descarc si nici nu as dat zeci de euro pe variantele in engleza. Iolanda Prodan face o treaba misto in traducere, cu toate ca mi se pare ca exagereaza usor cu notele de subsol si putea sa mai renunte la cateva din ele.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...