N-am mai visat de mult ca zbor

Nu stiam nimic de autor sau de carte cand am cumparat-o. Nu stiam ca Taichi Yamada e absolvent de Waseda (ca mine, ca Haruki Murakami sau Yoko Ogawa), nu stiam ca e regizor de film sau ca Ral a mea a citit un roman scris de el cand eram in Japonia (cred ca de dorul meu).

Mi-a placut mult coperta, reflexia unei femei frumoase in geamul unei incaperi dintr-un zgarie-nor din Shinjuku.

N-am crezut ca japonezii scriu si altfel. Imi place mult literatura lor insa temele sunt cam aceleasi iar povestile la fel. Insa romanul asta de Yamada e altfel, e fantastic, asa cum imi placea mie sa scriu candva...

N-am mai visat de mult ca zbor prezinta o relatie de dragoste intre doi oameni chinuiti: el lucreza la o fabria de prefabricate si are o cadere nervoasa, ea e nefericita in casnicie. Se intalnesc in spital, intr-o noapte dupa un accident de tren ce aglomereaza spitalul, ceea ce face sa fie mutati in aceasi camera, despartiti de un paravan.

Dupa noaptea aceea totul se schimba si povestea se transforma intr-o poveste gen Benjamin Button insa intr-un stil kinky japonez.

E una din cele mai interesante carti pe care le-am citit in ultimul timp si cred ca mi-a placut atat de mult tocmai pentru ca nu ma asteptam la asa ceva.

Pe curand...

P.S. Daca stie cineva unde pot sa gasesc ecranizarea romanului, sa-mi dea un semn in privat.