joi, 10 iulie 2014

5 zile fara telefon

Ziua 1: Vineri seara, ma relaxam la un suc (ca luam antibiotic) cu fetele cucuiete de la RCSC. Lumea se pregatea sa plece si  eu, care dormeam prin prieteni, m-am decis sa ii sun sa vad cum facem cu cheia, ca sa ajung si eu acasa. O sun pe ea, care era in oras si imi tot dadea eraoare de conexiune. Am zis ca nu are semnal si am insistat de vreo 10 ori. L-am sunat si pe el, acelasi lucru. Poate n-are semnal ca e in tren. Hai sa sun pe alcineva sa vad cum fac cu plecarea la Chisinau. Aceasi chestie! Bang! Nu imi mai merge telefonul! Semnal avea, organge scria, poate e de la gevey. Hai sa-i dau un restart sa vad. Dupa ce il restartez, dispare semnalul iar dupa cateva incercari: SIM invalid!
Asa a inceput panica. Cum ma vad cu astia sa ajung la ei acasa, cum anunt pe ceilalti ca nu am telefon dar ajung la locul de intalnire penturu Chisinau. Am cerut cuiva din grup sa-mi dea voie sa sun, am stabilit niste locuri de reper, am ajuns la cuca macuii in Dacia, urc in casa scarii, sun la usa, nimic.  In alea 15 minute in care am asteptat, am facut ca trenul. Daca n-am inteles eu bine ce si cum? Daca ei ma asteapta in alta parte si eu am inteles altceva...
Aveam doar telefonul cu mine si de pe telefon nu intrasem niciodata pe wirelessul din casa oamenilor. Parola o aveam doar pe tableta iar tableta era la ei in sufragerie. Deci nu puteam sa intru cu cineva in contact nici de pe net. Bun, ajung in casa, scriu pe facebook sora-mii sa stie ce si cum, ca nu mai am telefon, ca de ceva o sa ii sun de pe undeva, sa raspunda la orice numar vad pe ecran, ca eu tot plec la Chisinau si ne auzim pe facebook cand o sa am acces la wi-fi. Mi-am bagat cartela intr-o tableta cu SIM si parea sa aiba semnal. Deci, clar gevey-ul. Stabilesc unde si cum ma vad a doua zi pentru plecare si spun ca daca nu ajung la timp, sa astepte 15 mintute si daca nu sunt, sa plece.
Cel mai stresant lucru in seara aia: toti meseriasii postaci android: iPhone frate, de aia s-a stricat. Daca era Android n-aveai treaba. Imi venea sa le bag androidul lor in cur si sa le sparg capul cu iPhone-ul meu! Numai cu dinastia nu aveam eu chef sa-mi bat capul.
Ziua 2: Sambata dimineata am plecat grabit spre Copou. Am pierdut tramvaiul 6 ce ma ducea pana in Piata Unirii, am asteptam 20 de minute pentru un altul, am pierdut 8-ul spre Copou cand ma apropiam de Piata Unirii si am luat-o la picior pe Copou. Curgeau apele de pe mine dar nu ma lasam. Am ajuns fix la ora stabilita in parcarea de la Gaudeamus dar nu era nimeni acolo. Mi-am facut o poza cu ceasul si cu cladirea Gaudeamus sa am proba la dosar, m-am asezat pe o bordura si am asteptat. In 5 minute au aparut. Ma calmasem. In alea 5 minute ma gandeam ca sigur au plecat fara mine, ca sigur nu era 9:15 ora de intalnire ci 8:15, ca am inteles eu gresit, ca aia si aia...
M-am calmat apoi pentru ca eram cu cine trebuia, lumea stia ca nu am telefon si asa nu intentionam sa fac abuz de roaming, deci toata ziaua de sambata a fost linisita dupa ce am plecat la drum.
Ziua 3: Duminica a fost relaxant pana pe la pranz. Ne-am plimbat pe la Cricova, apoi am cautat un magazin de unde sa cumparam un roze insa fiind duminica, mai toate magazinele "se odihneau". Duminica m-am indragostit de Chisinau, de orasul ala verde ce prea linistit pentru o capitala, de oamenii draguti ce ne-au ajutat cand cautam ceva si mai ales de Cricova.
Panica a aparut abia cand am realizat ca e tarziu si nu am plecat. Eu aveam un tren la 19:41 si un ultim maxi la 19:30. Am trecut granita la 20:00. Atunci am cerut din nou un telefon si am sunat la prietenii astia ai mei (sa le zicem nasii) sa le zic sa termine ce au de facut in doi ca apar si eu la ei inca o noapte. Am sunat apoi acasa sa spun ca nu mai ajung in Bacau si m-am linistit. Pana cand a trebuit sa ma vad cu nasii in Gradina Palas. I-am cautat cu ochii pe fiecare centimetru patrat de iarba, pe fiecare banca. Nimic. Am intrat in mall si le-am scris. Am decis sa ne vedem intr-un punct mai fix si asa mi s-a mai linisit inima. A fost ok pana luni dimineata.
Ziua 4. Am pierdut trei maxi spre Bacau pana m-am cacait eu dimineata. Ii tot scriam pe facebook messenger sora-mii sa stie cand plec. A fost cald in draci in maxi si abia mi-am tarait fundul din autograra, acasa. Am reusit cumva, tot prin sora mea, sa ajung unde trebuia sa ajung si sa incerc sa imi bag SIM-ul in alt telefon.
Am incercat prima data cu iPhone-ul vechi. Ok: ala e cu sim, eu aveam acum micro sim. Iau un sim de prin casa, il pun pe tavita iphone-ului, pun deaspura microsimul si il lipesc cu scoci. Nu merge. Sim Invalid. Iau un Nokia vechi pe care l-am avut candva, no SIM. Incerc intr-un Samsung Galaxy young pe care l-a primit vara-mea cadou si l-a lasat acasa, ala era blocat pe nu stiu ce retea. PLM!
Ziua 5. Dupa un somn bun m-am gandit sa caut un adaptor de sim. Am vazut pe net ca au la Orange, la 3 euro. Am facut rost de el spre seara, am pus microsimul in adaptor, am bagat cartela in iPhone-ul vechi, nu avea semnal... Nu e semnal bun la Luncani dar nici asa. Incerc cu Nokia. Il pun la incarcat, ca nici nu se mai deschidea, acelasi lucru, fara semnal. Ce PLM?
Ziua 6: De dimineata m-am dus la Orange. Poate- poate e sim-ul demagnetizat. Dar pe tableta aia vineri seara, arata semnal. Era demagnetizat. 38 de lei sa mi-l schimbe. Ultima data a fost moca, asta acum vreo 4 ani. De banii aia mi-a dat si un stick usb 3.0, Kingston de 8 GB. Ma cac eu pe stick, nu se putea un SIM moca?
Hai sa incerc sa-l pun prima data in telefonul cu gevey. Sim Locked. Ok. E mort si gevey-ul asa cum ziceam. Il bag, cu adaptor, in iPhone-ul vechi. Sim Locked. WTF? Unlock? Da! Pin! Daaah! Hai sa-l bag iar in ala cu gevey ca poate tot pinul vroia. Si asa a fost! N-a murit gevey-ul, ci s-a demagnetizat simul, mama lui de sim! Daca stiam il rezolvam de sambata dimineata, intr-un Orange in Iasi! Si nu mai stateam 5 zile fara telefon, sa ma simt ca nu drogat la deabilitare...
Pe curand...

P.S.: In urma cu cateva luni mi-am botezat telefonul in wc. Dupa ce am tras apa ca imi era scarba sa-l iau de acolo nu a mai functionat vreo cateva ore, apoi si-a revenit treptat. Singurul handicap era ca nu mai avea sunete pentru mesaje, muzica, filmulete. Mergea difuzorul pentru vorbit, suna, suna alarma, doar mesajele nu mergeau decat din cand in cand. De dupa ziua 6 a inceput sa sune. M-am speriat prima data de sunetul de mesaj, am crezut ca se intampla odata, asa cum se intampla inainte, dar timp de doua zile (adica si acum) inca merge. Pot asculta muzica, sa ma uit la videoclipuri si primesc mesje cu sunet (ceea ce e enervant, ca uitasem cu e e sa bipaie la mesaj).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)