Treceți la conținutul principal

O viata linistita, sau O viata discreta...

Nu stiu sa va spun cum se chema cartea pe care am citit-o pentru ca RAO a publicat-o sub doua nume: O viata linistita si O viata discreta. Nu stiu de ce, poate ca doamna traducator s-a razgandit cu numele sau poate ca cei de la editura au vrut sa schimbe ceva.
E a treia carte de Oe pe care o citesc, dupa Strigatul Inabusit si O experienta personala, insa e primul Oe ce nu e tradus de Roman Pasca si in acelasi timp, primul Oe plictisitor si greoi. 
Am o o bibilica pe creier ce spune ca conteaza mult traducartorul, la un roman strain. Cartea asta e tradusa atat de plastic, incat am avut impresia ca am citit un raport si nu un roman. Nu exista expresii care sa infrumuteseze frazele, acestea fiind atat de seci si reci, incat am vrut de vreo doua ori sa ma las de carte. Si nu sunt singurul. Soarele mi-a spus ca a incercat sa citeasca Oe si nu a putut. Cand am intreabt-o ce carte, mi-a zis de asta, i-am zis sa citeasca O experienta persoanala si mi-a spus ca e altceva, parca e un alt autor. Iar cartile nu sunt atat de diferite. Actiunea chiar pare sa aiba legatura. Daca in O experienta persoanala aflam povestea unui tanar profesor ce devine tatal unui copil ce se naste fara o bucata din cap, in O viata linistita (numersc cartea asa, pentru ca asa se numeste editia pe care o am) avem familia unui scriitor numit K, ce are trei copii, primul fiind un baiat cu un retad mintal, nascut fara o bucata de craniu.

Doamna Focsaneanu, frumos e sa spui baiat cu handicap sau cu nevoi speciala si nu handicapat. Si asa cartea asta e tradusa aiurea, e plastica, mai si scrie handicapat de fiecare data... Pai daca nu ati avut curajul sa va jucati cu expresiile si lipsita de culoare, puteati sa fiti diplomata pana la capat si sa va adresati politicos fata de personajul din roman.

Romanul e un jurnal de familie, scris de copilul mijlociu, ce ramane sa aiba grija de familie, pe timpul in care parintii sunt plecat in California, la invitatia unei univeersitati. E un roman static: intr-un capitol se povesteste filmul Calauza si se comenteaza, iar in altul opera lui Celine, si nici traducerea nu-l ajuta... Cei trei copii au o viata linistita iar lucrurile ce li se intampla, si par grave, nu sunt cine stie ce si se pot incadra mai mult in jurnalul unor intelectuali blocati intr-un banal cotidian.
Mi se pare o carte de Oe mai de nisa pe care, din pacate, nu pot sa o recomand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...