Treceți la conținutul principal

Ploaia care va cadea...

Ieri a inceput sa ploua in rafale pe la 5, 5 si ceva. Pana atunci a tunat si a fulgerat de numa-numa. Trebuia sa plec in oras pentru ca azi de dimineata am plecat spre Iasi sa ma lepad de facultate. Insa pana sa ajung acasa am avud de ghidat pe cineva prin oras.
In fata blocului parcarea e inchisa. Colegul meu inginer a decis sa inchida toate parcarile din zona, sa le scoata pavelele si apoi sa se apuce sa le inlocuiasca. Ca asa a invatat el la Iasi ca se face treaba... Fara sa iti pese ca zeci de oameni nu mai au unde sa parcheze. In loc sa faci o parcare de la A la Z si apoi sa te apuci de alta el face aceasi operatiune, in lant la 4 parcari, dupa care trece mai departe. Va zic toate astea ca sa intelegeti planul si spatiul in care mi se intamplau toate aseara.
Ploua cu bulbuci si aveam geanta de umar si bagajul pentru Iasi si Chisinau (da, plec sambata la Chisinau) in portbagajul masinii in care eram. Am iesit repede in ploaie si sofertul mi-a azvarlit repede gentile ca sa omoram din timpii morti. Oprise in strada, langa trotuar, pe unde se intra candva in parcare. Am luat repede lucrurile si am inceput sa fug, sarind pe langa balti, prin nisipul ce trona in parcarea din fata blocului. Am intrat in scara, m-am urcat in lift si mi-am dat seama ca in momentul in care am primit geanta, asta era deschisa. Hai sa verific geanta de pasaport. Nu-i. Nu era nici portofelul. Sigur au cazut in masina, ca geanta era pusa cu fundul in sus. Sun. Opreste omul in ploaie, se uita, nu-i! Da cu panica! Iau o umbrela, ies din casa, cobor din casa, trec prin nisipul din parcare si incep sa ma uit.
Portofelul meu plutea intr-o balta. Sar repede sa-l iau, ma uit in el, intact. Nu furase nimeni banii, cardurile, nimic. Dar cine sa le fure cand era rupere de nori afara. Dar pasaportul? Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nimic. Deja ma imaginam sunand la Iasi, spunand ca nu mai vin. Apa de pe strada curgea involvurata, in spirala spre un canal cu capacul in forma de gratar. Ma uit spre canal si deschis, prins intre doua gauri din gratar se vedea ceva grena. Pasaportul meu. Intru in balta ce trecea de glezna, smulg pasaportul repede din valvoiul de apa si fug bucuros spre casa. Eram fleoasca de ud. M-am schimbat, am pus hainele la uscat si cu feonul am inceput sa usuc pasaportul. E a doua oara cand ia apa. Prima data s-a intamplat in septrembrie 2011 cand m-a prins prima data taifunul in Japonia. Acum e si mai cret decat era inainte. Am uscat si biletul de maxi, si banii coreieni pe care ii tin amintire in portofel. Sper sa imi mearga cardul...

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...