Treceți la conținutul principal

Frumoasele straine

Mi-am cumparat cartea asta de ziua mea, cand implinisem 24 de ani. Atunci eram intr-o perioada in care nu citeam si mi-am pus dorinta sa pot sa citesc din nou. Si cum puteam sa incep sa citesc decat cu scriitorul meu preferat din liceu, Mircea Cartarescu. Am inceput sa recistesc un an si jumate mai tarziu, iar trei ani jumate dupa asta am citit cartea pe care vroiam sa o citesc atunci. Poate ca ar fi ramas uitata si necitita in biblioteca daca nu era Radu Aldulescu si ale lui Cronici ale genocidului, ce mi-au adus aminte de Cartarescu ala misto, pentru hipsteri, nu de ala mainstream, de cel ce a vrut sa renunte la aripile de zeu si sa coboare pe pamant muritor...
Nu stiu ce a fost in capul lui Cartarescu cand s-a decis sa scrie la ziar ode presedintelui iubit. Oare e mandru ca e autorul preferat al presedintelui Basescu? E clar ca linsajul mediatic din partea opozitiei l-a marcat si asta nu se vede numai in De ce iubim femeile si Frumoasele straine, carti pe care el le numeste carti mai comerciale (ca sa nu zic pentru electoratul lui Basescu) ci si in Orbitor 3, care e ceva de doua feluri...
Frumoasele straine are trei povesti ce il fac pe Cartaresu mai uman si mai antipatic ca niciodata. In prima poveste aflam cat de prost/paranoic si frustrat e cand crede ca un fan nebun i-a trimis antrax in plic, in a doua vedem cat de frustrat si prefacut e cand e invitat la un festival in Franta alaturi de alti 11 scriitori (se numeste ironic scriitor de duzina) pe care ii comenteaza si ii desfiinteaza in fiecare paragraf, cand nu incearca sa joace rolul umilului si modestului; iar a treia e singrua care mi-a placut si asta nu pentru ca actiunea are loc in Bacau ci pentru ca e undeva in anii '80.
Am citit ca vine la FILIT 2014. Daca ajung acolo si il vad langa Dan Lungu, o sa-l intreb despre carte. Ca il cam face cu ou si cu otet pe Lungu, spunand ca e cam cu nasul pe sus si se crede prea cineva cand de fapt e cel mai tanar din duzina.
Si totusi sper sa isi revina candva si sa scrie asa cum scria odata... Ca in declinul in care e, cu siguranta nu merita Nobelul despre care presa de o anumita culoare tot spune ca o sa-l ia.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...