vineri, 18 iulie 2014

Frumoasele straine

Mi-am cumparat cartea asta de ziua mea, cand implinisem 24 de ani. Atunci eram intr-o perioada in care nu citeam si mi-am pus dorinta sa pot sa citesc din nou. Si cum puteam sa incep sa citesc decat cu scriitorul meu preferat din liceu, Mircea Cartarescu. Am inceput sa recistesc un an si jumate mai tarziu, iar trei ani jumate dupa asta am citit cartea pe care vroiam sa o citesc atunci. Poate ca ar fi ramas uitata si necitita in biblioteca daca nu era Radu Aldulescu si ale lui Cronici ale genocidului, ce mi-au adus aminte de Cartarescu ala misto, pentru hipsteri, nu de ala mainstream, de cel ce a vrut sa renunte la aripile de zeu si sa coboare pe pamant muritor...
Nu stiu ce a fost in capul lui Cartarescu cand s-a decis sa scrie la ziar ode presedintelui iubit. Oare e mandru ca e autorul preferat al presedintelui Basescu? E clar ca linsajul mediatic din partea opozitiei l-a marcat si asta nu se vede numai in De ce iubim femeile si Frumoasele straine, carti pe care el le numeste carti mai comerciale (ca sa nu zic pentru electoratul lui Basescu) ci si in Orbitor 3, care e ceva de doua feluri...
Frumoasele straine are trei povesti ce il fac pe Cartaresu mai uman si mai antipatic ca niciodata. In prima poveste aflam cat de prost/paranoic si frustrat e cand crede ca un fan nebun i-a trimis antrax in plic, in a doua vedem cat de frustrat si prefacut e cand e invitat la un festival in Franta alaturi de alti 11 scriitori (se numeste ironic scriitor de duzina) pe care ii comenteaza si ii desfiinteaza in fiecare paragraf, cand nu incearca sa joace rolul umilului si modestului; iar a treia e singrua care mi-a placut si asta nu pentru ca actiunea are loc in Bacau ci pentru ca e undeva in anii '80.
Am citit ca vine la FILIT 2014. Daca ajung acolo si il vad langa Dan Lungu, o sa-l intreb despre carte. Ca il cam face cu ou si cu otet pe Lungu, spunand ca e cam cu nasul pe sus si se crede prea cineva cand de fapt e cel mai tanar din duzina.
Si totusi sper sa isi revina candva si sa scrie asa cum scria odata... Ca in declinul in care e, cu siguranta nu merita Nobelul despre care presa de o anumita culoare tot spune ca o sa-l ia.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)