Treceți la conținutul principal

Negustrul de inceputuri de roman

#7 Romanul anului 2013 (Premiul Augustin Fratila)

De mult n-am mai citit asa un roman bun. Matei Visniec e un tip cu o cultura vasta si asta se vede in scrierile sale. Negustorul de inceputuri de roman ne face o prezentare a tututuror romanelor celebre, ne vorbeste despre autori consacrati iar pe ala fata ne spune o poveste despre un scriitor ce vrea sa aduca Romaniei primul Nobel pentru Literatura. Ce ii leaga pe personajul romanului de Camus, Kafka, Celine sau alti laureati Nobel? Un bun inceput de roman.
Apoi il avem pe domnul X, personajul din romanul ce vrea sa castige Nobelul, un tip ce traieste singur intr-un oras si cu care autorul se lupta sa il contureze cu ajutorul unei masinarii sofisticate ce te ajuta sa scrii.
In secolul XXI oamenii sunt mult mai grabiti, obositi si lipsiti de timp ca in trecut, si de aceea, un roman trebuie sa fie captivant, consistent si scurt ca sa fie cumparat din librarie. O lectie pe care o invata personajul din roman, dar in acelasi timp e o lectie pe care o stie si Visniec si pe care o aplica cu succes in cartea sa. 
Oprerele lui Matei Visniec sunt mult prea complexe ca sa fie explicate in cateva randuri simpliste pe un blog. Romanul sau, o satira a tehnologizarii, e ca o ceapa ce are zeci de straturi si cu cat te infunzi mai mult intr-un strat, descoperi ca e mai iute, mai carnos si mai suculent. E una din cele mai bune carti scrie pe la noi si ca sa fiu in ton cu tema romanului, ar fi interesant sa aud ca Visniec a castigat Nobelul pentru literatura.

P.S.: Luni seara, hoinaream prin centrul Bucurestiului cand m-am gandit sa ma duc pana la Humanitas din Cismigiu, sa caut o carte. Era prea frig, batea un vant prea rece si m-am decis sa o las pe alta data. Marti dimineata am vazut pe pagina de facebook a Poliromului ca Matei Visniec se intalnise cu cititorii cu o seara inainte in libraria mai sus amintita, sa discute despre Negustor si despre premiul Augustin Fratila. L-am ratat... O lectie sa nu imi mai fie lene si sa nu ma mai plang de vremea capricioasa.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...