Does Japan

26# Magda*

Niciodata nu am putut spune ca nu stiu ce carte e preferata mea, sau ca nu stiu care e o carte foarte proasta. Cred ca depinde foarte mult starea pe care o ai cand citesti o carte, sau momentul in viata. Am citit carti considerate capodopere si pentru ca nu am vibrat, nu m-au impresionat. Am citit altele, pe care multi le considera greoaie, foarte usor de citit toacmai pentru ca era momentul potrivit. Am citit carti proaste si m-am intrebat de ce duc lectura pana la capat si am citit carti de duzina ce m-au amuzat si mi-au placut mult.

Does Japan a lui Dave Barry a fost citita la momentul oportun. Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi citit cartea asta fix inainte sa plec in Japonia, poate ca m-as fi speriat de tara aia si as fi plecat cu o idee preconceputa la drum. Cred ca daca as fi citit-o cand eram acolo, sau poate imediat dupa ce m-am intors, as fi spus ca americanii sunt prosti si ca se amuza de orice lucru diferit, fara sa incerce sa invete o cultura. Ca sunt superficiali si lipsiti de educatie universala.

Acum, la apoape doi ani de la intoarcerea mea acasa, cartea lui Barry m-a amuzat teribil. Da, jurnalistul american e destul de limitat in cunostiintele de cultura japoneza si nici nu se chinuie sa o invete, insa modul in care isi prezinta aventura, e amuzant si curajos. Omul spune ce gandeste!  Cam toti ce au fost in Japonia, au vut un moment Dave Barry la un moment dat, insa noi l-am povestit doar prietenilor, unii din noi au mai scris pe blog, sau altii au avut curajul sa isi ceara scuze ca nu sunt basinasi si au scris o carte.  Dar niciunul nu a fost atat de reticent la cultura lor, incat din negare, sa faca ceva atat de amuzant.

Nu imi aduc aminte exact, cum s-a ajuns sa mi se povesteasca despre aceasta carte, insa ma bucur ca Magda mi-a povestit de ea si ca imediat dupa mi-a si imprumutat-o.

Pe curand...

*Daca stii cine e Magda, e bine. Daca nu, asta e. Nu e definitoriu articolului, asa ca nu am chef sa explic