Treceți la conținutul principal

Does Japan

26# Magda*

Niciodata nu am putut spune ca nu stiu ce carte e preferata mea, sau ca nu stiu care e o carte foarte proasta. Cred ca depinde foarte mult starea pe care o ai cand citesti o carte, sau momentul in viata. Am citit carti considerate capodopere si pentru ca nu am vibrat, nu m-au impresionat. Am citit altele, pe care multi le considera greoaie, foarte usor de citit toacmai pentru ca era momentul potrivit. Am citit carti proaste si m-am intrebat de ce duc lectura pana la capat si am citit carti de duzina ce m-au amuzat si mi-au placut mult.
Does Japan a lui Dave Barry a fost citita la momentul oportun. Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi citit cartea asta fix inainte sa plec in Japonia, poate ca m-as fi speriat de tara aia si as fi plecat cu o idee preconceputa la drum. Cred ca daca as fi citit-o cand eram acolo, sau poate imediat dupa ce m-am intors, as fi spus ca americanii sunt prosti si ca se amuza de orice lucru diferit, fara sa incerce sa invete o cultura. Ca sunt superficiali si lipsiti de educatie universala.
Acum, la apoape doi ani de la intoarcerea mea acasa, cartea lui Barry m-a amuzat teribil. Da, jurnalistul american e destul de limitat in cunostiintele de cultura japoneza si nici nu se chinuie sa o invete, insa modul in care isi prezinta aventura, e amuzant si curajos. Omul spune ce gandeste!  Cam toti ce au fost in Japonia, au vut un moment Dave Barry la un moment dat, insa noi l-am povestit doar prietenilor, unii din noi au mai scris pe blog, sau altii au avut curajul sa isi ceara scuze ca nu sunt basinasi si au scris o carte.  Dar niciunul nu a fost atat de reticent la cultura lor, incat din negare, sa faca ceva atat de amuzant.
Nu imi aduc aminte exact, cum s-a ajuns sa mi se povesteasca despre aceasta carte, insa ma bucur ca Magda mi-a povestit de ea si ca imediat dupa mi-a si imprumutat-o.

Pe curand...


*Daca stii cine e Magda, e bine. Daca nu, asta e. Nu e definitoriu articolului, asa ca nu am chef sa explic

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...