Mirii nemuririi
Mirii nemurii e a treia carte de Radu Aldulescu pe care o citesc. Imi place foarte mult universul romalor sale: o Romanie saraca, un Bucuresti mizerabil, mahala, prostie, mizerie. Parca si simt mirosul personajelor sale cand ii citesc cartea si ii simt cum se inneaca in singuratate si tristete.
Din pacate personajele din acest roman, Rafael, Mirela, Margarit, si cei de pe langa ei, nu prea m-au convins. Ei sunt sunte martiri uitati ce se zbat sa supravietuiasca insa nu sunt convingatori, nu par sa razbeasca dincolo de cuvintele din roman, nu par veridice.
Pare sa lipseasca parti din poveste sau exista povesti nespuse, neterminate, fire narative ce nu duc nicaieri.
Am stat in dubii daca sa citesc Mirii nemuriri sau Proorocii Ierusalimului. Cred ca am facut alegerea proasta. Mirii, pare cea mai slaba carte a lui Aldulescu. Dar o sa vina si vremea Proorocilor, nu prea curand ca am nevoie de ceva frumos, dupa lumea greoaie din romanele sale.
Pot spune ca Radu Aldulescu este un romancier de stare si daca nu simti sau daca nu ai dispozitia necesara pentru cartile sale, nu le digeri. Si eu am avut-o zilele astea, dar din pacate nu am ales romanul potrivit.
Daca n-ati citit nimic de Aldulescu, asta nu e romanul cu care sa incepeti. Daca ii cunoasteti opera, dar n-ati citit cartea de fata, e bine de stiu, ca nu e una din cele mai bune creatii ale sale. E buna, dar nu stralucita ca Cronicile Genocidului.
Pe curand...
iNNeaca? Eu stiu...
RăspundețiȘtergere