Fraier de Bucuresti

23#  Curiozitatea stalkaristica

Pe vremea cand inca exista TVR Cultural si eu sufeream de insomnii, l-am descoperit pe Iaru. Nu mai stiu ce emisiune era, nu mai stiu daca era moderator sau invitat. Stiu ca mi-a placut mult cum gandeste.

L-am vazut pentru prima data la FILIT 2013 si mi s-a zburlit parul pe maini. Aveam emotii ca pe usa Teatrului National Iasi, in paralel cu mine, intra el. L-am privit cu admiratie si i-am zambit. Mi-a intors zambetul, cu unul cald si modest. De atunci mi-am zis ca trebuie sa citesc ceva scris de el.

Asa am ajuns la Fraier de Bucuresti, un volum de publicistica, cu o sumedenie de pastile ce se intind din anii studentiei comuniste pana in zilele nostre. Pastile, in care povesteste viata lui de artist intr-o tara in care din arta nu se castiga mai deloc.

Ce mi-a placut foarte mult la acest volum, e faptul ca povestile lui Iaru nu poarta povara comunismului pe umeri. Da, tineretea sa s-a intamplat in acei ani, insa nu asta l-au definit. Ci modul sau de a fi. Si daca regimul l-a influentat intr-un fel, l-a facut sa fie ceea ce e azi, mai bun si mai siret decat un poet nascut intr-o lume libera. Sunt satul de scriitorii ratati din cauza comunismului.

Urmeaza cat de curand sa ii citesc si volumul de proza scurta. La poezie nu ma bag. Nu vibrez la poezie, poate pentru ca sunt mai realist, inginer prin formatie.

Pe curand...

P.S.  Cu toate ca e numerotata aici ca numarul 23, pe goodreads e a 25-a carte citita anul asta. Mai sunt doua carti tehnice despre care nu am scris pe blog, deci era ciudat sa sar la numaratoare. De ce e important acest numar? Pentru ca sunt la mijlocul provocarii. Chiar nu ma asteptam sa reusesc sa citesc atat de mult anul asta.