Treceți la conținutul principal

Fiica negustorului de sake

28# Angela Hondru

Mi-am cumparat volumul de fata, undeva prin noiembrie, cand Humanitas si Centrul de Studii Romano-Japoneze "Angela Hondru" au organizat o Seara Japonieza, in care au sarbatorit-o pe Angela Hondru pentru cei 70 de ani impliniti in acea zi.
Pana atunci nu auzisem nimic despre Kido Okamoto si mi s-a parut interesant sa citesc o colectie de povestiri politiste japoneze, scrise de acest Arthur Conan Doyle al japoniei. Cu alte cuvinte, personajul principal al povestioarelor lui Okamoto, dectectivul Hanshiki e un fel de Sherlock Homes japonez, sau nu.
Volumul e simpatic. Povestirile pe care detectivul Hanshiki i le spune autorului sunt interesante si pline de umor, Insa am simtit ca lipseste ceva, ca poarca citesc un curs si nu ca nu reusesc sa ma infund in lectura si sa plutesc odata cu povestea, ci mai mult sa fug impiedicat pe langa ea
Ca sa fiu sincer eu sunt iubitor de literatura japoneza contemporana, si poate de aceea nu prea m-a atras scrierea lui Okamoto. Dar toate povestioarele m-au dus cu gandul la o lume din piesele de kabuki si asta m-a mai tinut un pic ancorat in lectura. Ma asteptam la mai mult mister, la mai multa drama in rezolvarea cazurilor, insa eleganta si manierismul japonez si-a pus amprenta si peste un roman politist. E prea politicos...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...