13

E pur ghinion sa faci varsat de vant la 28 de ani, cand ai niste deadline-uri, cand e cald si frumos afara, cand n-ai nimic in frigider si cand esti singur cuc intr-un camin si nu acasa la mamica. E nasol tare sa faci febra mare, sa ai frisoane, sa nu ai echilibru si sa vomiti orice bagi in gura. Si sa fii singur.

Dar a treut si asta. Si ca sa nu uit vreodata a am avut varsat de vant, am ramas cu 13 semne pe fata. Celalalte, de pe maini, picioare, corp, nu mai conteaza...
E interesant ca dupa doua saptamani de boala incepi sa-ti dai seama care iti sunt adevaratii prieteni si care sund doar cunostiinte sociale, ce te cauta doar cand au chef sa iasa cu tine in oras.

Ieri am primit avizul sa ies din casa, asa ca nu am stat pe ganduri si am plecat. A fost misto sa iesi la aer dupa 14 zile insa in acelasi timp imi dau seama ca au uitat ce inseamna sa folosesti misloacele de transport in comun.

Si in sfarisit nu mi-a mai zis pedometru sa nu uit sa-l folosesc. Innebunise in ultimil doua saptamani cand vedea ca fac maxim 300 de pasi pe zi.

Nervi la metrou

Intr-o zi o sa intru intr-o Pitzi corporatista din aia care sta propria in fata usii de la metrou ca Bitica la poarta noua. Fa, da-te si tu i lateral ca sa iasă lunea si apoi pot sa intri si tu. 

O sa-mi iau un Oast. Sau cum se chema sprayul ala de camera ce elimina mirosurile, nu le acoperea. Si cum prind unul ce pute cu mana pe bare de la metrou, cum ii dau un fâs. 

Oare cum e sa fii fata si sa ai mai mut par pe mana decat iubitul metrosexual? 

Daca ati vazut un nebun imbracat in gri cu crem, mare, cu o carte rosu cu negru in mana, cu casti in urechi si o geanta albastra, ce citea si dansa in legea lui la metrou la Victoriei 2, eu eram. Scuze, nu mi-am dat seama ca sunt in public...

Pe curand...

P.S. Multumesc Super Kos pentru ziua de ieri. You are the best!